Splina marita – cauze splenomegalie

Cauze splina marita. Splenomegalia (splina marita) se poate definica o creștere de volum a splinei, în diferite grade decelabile clinic prin palparea abdomenului, sau prin diferite investigații imagistice.

Orice splină palpabilă este considerată a fi patologică. Splenomegalia poate îmbrăca aspecte diferite din punct  al dimensiunii, de la o splină discret mărită până la o splină care poate ocupa întreg abdomenul.

După cum am precizat și mai sus, splina poate fi evaluată atât clinic prin palparea abdomenului, cât și paraclinic printr-o serie de investigații ca ecografia sau scintigrafia splenică cu Crom51.

Splenomegalia poate fi însoțită deseori de hipersplenism care se traduce prin citopenie (diminuarea  cantitativă a unei linii celulare), astfel poate apare anemia ( datorată scăderii numărului de eritrocite și implicit cantității de hemoglobină), leucopenia ( scăderea numărului de leucocite), și trombocitopenia ( scăderea numărului de trombocite).

Cauzele splenomegaliilor sunt variate; astfel ele pot fi:

  • congestive;
  • proliferative;
  • inflamatorii;

Alte afecțiuni ce se pot însoți de splnomegalie sunt sindroamele hemolitice și tezaurismozele (grup de afecțiuni ce se caracterizează prin depozitarea anormală, în unele țesuturi sau organe, a lipidelor, glucidelor sau protidelor).

Splenomegaliile inflamatorii apar atât în infecții bacteriene, virale, parazitare cât și în tuberculoză, boli de colagen și sifilis.

Spenomegalia poate avea caractere diferite în funcție de afecțiune.

Astfel în cadrul infecțiilor bacteriene, septicemia cu piogeni (microorganisme care au capacitatea de a produce supurație) este însoțită de o splină moderat crescută, moale, ușor sensibilă la palpare; în febra tifoidă și paratifoidă  apare splenomegalie însoțită de febră, fenomene digestive, hemoculturi pozitive.

Dintre infecțiile virale însoțite de splenomegalie, Mononucleoza infecțioasă se caracterizează clinic prin angină ( inflamație acută a istmului gâtului și a faringelui, inclusiv amigdale), adenopatie ( ganglioni măriți de volum) multiplă și splenomegalie.

În tuberculoză splina este voluminoasă și se însoțeste de adeno- și hepatomegalie ( mărirea dimensiunilor ficatului).

Următoarele afecțiuni de natură parazitară se pot însoți de splenomegalie: Malaria, Toxoplasmoza, Leishmanioza ( nu se întâlnește în țara noastră), Chistul hidatic splenic.

Bolile de colagen care au ca semn clinic și splenomegalia sunt reprezentate de Lupusul eritematos sistemic, sindromul Felty, boala Still.

Splenomegaliile congestive apar în cadrul sindromului de hipertensiune portală din diferitele tipuri de ciroză hepatica, din tromboza de venă portă( splenomegalia se instalează precoce, este dureroasă), compresiunea venei splenice (prin tumori, chist pancreatic, adenopatii), din obstrucția venelor suprahepatice ( Sindromul Budd-Chiari- se însoțește de splina marita).

Splenomegaliile proliferative apar atât încadrul proceselor proliferative sistematizate ca Leucemia limfatică cronică, Leucemia mieliodă cronică, Boala Hodgkin, Mielom multiplu, Macroglobulinemia Waldenstrom, cât și în tumorile splenice (chist hidatic, chiste hemoragice, tumori vasculare, sarcoame splenice).

Afecțiunile hemolitice ca boala Minkowski-Chauffard se caracterizează din punct de vedere clinic prin icter (colorația galbenă a pielii și mucoaselor), anemie și splenomegalie. Alte afecțiuni , ce se caracterizează prin hemoliză și au ca semn clinic splenomegalia , sunt Talasemia, Drepanocitoza, Eliptocitoza.

Dintre tezaurismozele ce se însoțesc de splenomegalie se remarcă boalaGaucher (hepatosplenomegalie, piele bronzată, galbenă, dureri și fracturi osoase), boala Hand-Schuller-Christian (splenomegalie, colesterol crescut, modificări ale oaselor)  și Amiloidoza.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Incarca imagini cu analize, ECG, Ecografie