Mancarime anala – cauze, simptome, tratament


mancarime anala e1314190825800 Mancarime anala   cauze, simptome, tratamentPruritul anal este o afectiune caracterizata prin mancarime anala, suparatoare, care determina uneori neurastenia bolnavului. De cele mai multe ori este cauzat de leziuni locale sau generale (prurit simptomatic) care cedeaza concomitent cu vindecarea bolii cauzale.

Cauze

Simptome

Tratament

Cauze locale de mancarime anala, cele mai frecvente:

  • Ano-rectita hemoroidala care intretine o umiditate constanta in regiunea anala, favorizand maceratia;
  • Condiloamele si papiloamele, jenand ocluzia ermetica a sfincterului, permit scurgerea continua a secretiilor;
  • Fistula anala;
  • Fisura ascunsa in plicile perianale;
  • Rectitele;
  • Oxiuroza;
  • Criptita si papilita hipertrofica;
  • Secretiile leucoreice abundente prin Trichomonas vaginalis, care produce pruritul vulvo-perineal ce se poate asocia cu cel anal;
  • Constipatia cronica si diareea cu scaune acide;
  • Excesul de medicamente aplicate local pentru combaterea hemoroizilor;
  • Imbracaminte iritanta;
  • Micoze cutanate anale.

Cauze generale de mancarime anala, mai frecvent intalnite:

  • Diabetul;
  • Azotemia;
  • Anemiile hipocrome;
  • Obezitatea, care determina o transpiratie anala alcalina (normal transpiratia este acida);
  • Starile alergice (astm, guta, eczeme, urticarii, crize spasmodice);
  • Tulburarile ovariene (hiperfoliculinia), la menopauza (hipofoliculinia), tulburari endocrine tiroidiene;
  • Tulburari nervoase.

Simptome. Avem 4 aspecte:

  • Prurit (mancarime) pur, unde pielea este sanatoasa;
  • Pruritul eczematizat, in care regiunea anala este sediul unei epidermite difuze, uneori sangerande;
  • Pruritul lichenificat, cand pielea si mucoasa sunt ingrosate, aspre;
  • Pruritul eczematizat sau lichenifiat infectat.

Mancarimea anala evolueaza in puseuri (crize pe timpul noptii mai ales) care dureaza 8-30 zile, disparand uneori brusc.

Tratament mancarime anala

Tratamentul poate fi: general, cauzal, simptomatic, patogenic, fizioterapic, chirurgical.

Tratamentul general. Consta in:

  1. Igiena locala (evitarea excesului de bai locale cu apa si sapun alcalin). Se recomanda: spalaturi locale cu vata imbibata cu ulei de migdale dulci sau masline si se va utiliza sapun acid lichid. Se contraindica folosirea hartiei, care va fi incoluita cu vata.
  2. Igiena generala: se recomanda viata calma (vitamina B1, acid nicotinic, bromura, valeriana, papaverina, atropina in injectii intramusculare, schimbarea mediului, cura balneo-climaterica. Se contraindica cafeaua, ceaiul, alcoolul.

Tratamentul cauzal. Se combate cauza generala sau locala care determina pruritul (debridarea criptelor, combaterea oxiurilor).

Tratamentul simptomatic. Variaza dupa forma anatomo-clinica.

  1. In pruritul pur cu piele sanatoasa. In timpul crizelor se recomanda bai de tarate sau bai de amidon, bai reci sau calde, usor acide, urmate de pudraj cu subnitrat de bismut sau o pasta antipruriginoasa. Intre crize, se va utiliza badijonarea cu liniment oleo-calcar.
  2. In pruritul eczematizat. La inceput se aplica de mai multe ori pe zi comprese cu: acid boric, borat de sodiu, clorura de sodiu, apa distilata.
  3. In pruritul lichenificat se recomanda pomada de gudron si oxid de zinc, asociindu-se si celelalte tratamente.
  4. In pruritul infectat, unde leziunile de eczema sau lichenificare sunt acoperite de cruste galbene, se recomanda tamponamente cu apa alibur, continuandu-se tratamentele mentionate, dupa disparitia infectiei. In cazul unei infectii micotice se recomanda bai cu permanganat si apoi se aplica unguente cu acid salicilic.

Tratamentul patogenic urmareste desensibilizarea locala sau anestezierea terminatiilor nervoase din regiune. Se realizeaza prin:

  1. Autohemoterapie in injectii locale. Se obtin rezultate in pruritul eczematizat si lichenificat;
  2. Injectii intradermice cu histamina;
  3. Injectii intradermice cu fenergan in doze foarte mici (in doze care determina ulceratii). Se citeaza cazuri cand pruritul se agraveaza prin fenergan sau prin histamina.

Tratamentul fizioterapic este indicat in cazuri rebele de prurit anal, cu leziuni constituite. Se practica radioterapie profunda aplicata in 4 sedinte in regiunea sacrococcigiana, pentru a actiona asupra plexului sacrat si radioterapie superficiala in doze antiinflamatorii in regiunea anala. In timpul tratamentului radioterapic nu se va aplica nici o substanta iritanta locala. In caz de esec nu se reia tratamentul decat dupa un an.

Tratamentul chirurgical. Tratamentul chirurgical este indicat numai dupa esecurile tratamentului medical general si local. El consta din:

  • Excizia tegumentelor bolnave;
  • Sectiunea firisoarelor nervoase ale tegumentelor anale;
  • Asocierea acestor doua metode.

Puneti intrebari sau spuneti cum ati rezolvat dvs problema: