Colecistectomia laparoscopica (extirparea vezicii biliare) este una dintre operatiile cel mai frecvent practicate in serviciile de chirurgie. Ea este efectuata in special pentru litiaza colecistica (“pietre la fiere”).

Colecistectomia laparoscopica a fost efectuata pentru prima data in anul 1987, la Lyon de catre P. Mouret.

Termenul laparoscopie provine din cuvintele grecesti “laparos” (abdomen) si “skepeios” (a vedea, a observa). Prin laparoscopie se intelege vizualizarea cavitatii peritoneale (abdominale) cu ajutorul unui intrument optic (laparoscopul) introdus in abdomen prin peretele abdominal. Colecistectomia laparoscopica inseamna efectuarea extirparii colecistului cu mijloacele chirurgiei laparoscopice.

Colecistectomia laparoscopica nu se deosebeste ce cea clasica decat prin mijloacele de realizare, ceea ce permite un traumatism operator mult diminuat, datorita faptului ca nu este necesara o incizie lunga a peretelui abdominal si se evita manevrele si tractiunile pe viscerele abdominale.

Cum se realizeaza aceasta interventie chirurgicala?

Operatia se executa sub anestezie generala, cu monitorizarea atenta a unor constante biologice. Un element esential il constituie crearea artificiala a unui spatiu intre viscere (organe) si peretele abdominal, prin introducerea in cavitatea peritoneala a unui gaz (CO2) sub presiune. Acest spatiu permite atat vizualizarea foarte buna a colecistului si manevrarea organelor invecinate cat si introducerea si manevrarea instrumentelor chirurgicale. Introducerea gazului se face printr-un ac care strabate peretele abdominal, conectat la un sistem de insuflare.

Printr-o incizie de 1-1,5 cm la nivelul ombilicului se traverseaza peretele abdominal cu un trocar prin care se va introduce laparoscopul. Acest instrument este un tub metalic de 10 mm in diamentru, prevazut cu un sistem optic care permite atat difuzarea in abdomen a luminii, cat si receptionarea imaginilor din abdomen cu ajutorul unei lentile – obiectiv, situata la extremitatea distala a instrumentului. Printr-un circuit de transmisie, imaginea ajunge la capatul distal al laparoscopului (situat in afara abdomenului), la care este racordata o videocamera miniaturizata. Videocamera preia imaginea si o transmite pe un monitor TV.

Prin alte 3 incizii de 0,5-1 cm se plaseaza in abdomen alte trei trocare prin care se vor introduce si manipula intrumentele necesare pentru executarea operatiei propriu-zise: pense chirurgicale, foarfeci, elecrocauter, departator, aplicator de clipuri, disector, canula de spalare-aspirare.

Chirurgul are pe monitor o imagine foarte clara si marita a colecistului, asigurata de un ajutor care manevreaza laparoscopul cu videocamera, urmarind pas cu pas operatia. Al doilea ajutor, manevrand pensele de tractiune, expune organul in pozitia cea mai favorabila. Chirurgul diseca, cu ajutorul penselor, canalul cistic si artera cistica, apoi aplica clipurile si le sectioneaza cu foarfecele. Dupa aceasta manevra colecistul este decolat de pe ficat. Hemostaza (oprirea sangerarii) se face cu electrocauterul. Dupa detasarea completa a colecistului, acesta este extras din abdomen prin canula cea mai mare. Se controleaza campul operator si se extrag din abdomen instrumentele si trocarele. In incheierea operatiei se sutureaza plagile cutanate.

Avantajele operatiei laparoscopice fata de operatia clasica:

• se evita o incizie lunga de 10-20 de cm a peretelui abdominal care este inlocuita de 4 incizii separate de aprox 0,5-1,5 cm. Se reduc mult durerile postoperatorii de plaga, precum si complicatiile plagii (infectii, dezunire), complicatiile respiratorii postoperatorii, dispare riscul eventratiilor.
• reluarea rapida postoperator a tranzitului intestinal, bolnavul se poate alimenta din prima zi.
• complicatiile postoperatorii sunt putine, bolnavul se poate mobiliza la cateva ore dupa operatie, timpul de spitalizare este redus la 2-3 zile.
• dupa 7-10 zile bolnavul isi poate relua activitatea.
• costul este mult mai mic.

Colecistectomia are insa si unele dezvantaje: metoda nu poate fi aplicata la toate cazurile, fiind rezervata in principiu doar cazurilor necomplicate si fara boli asociate.