Exoftalmia reprezinta protruzia anormala catre anterior a unui glob ocular sau a ambilor. Se masoara cu ajutorul unui exoftalmometru Hertel, un instrument manual care inregistreaza pozitia suprafetei anterioare a corneei fata de marginea laterala a orbitei.

Daca un asemenea instrument nu este disponibil, pozitia relativa a globului ocular poate fi evaluata aplecand inainte capul pacientului si privind în jos catre orbita. Astfel se poate detecta o exoftalmie de numai 2 mm a unui glob ocular.

Aparitia exoftalmiei implica existenta unei leziuni inlocuitoare de spatiu la nivelul orbitei. La orice pacient cu exoftalmie trebuie practicate examene CT sau RMN, cu exceptia cazurilor in care exista un diagnostic sigur de oftalmopatie Graves.

1. Oftalmopatia Graves reprezinta cauza majora a exoftalmiei la adulti. Inflamatia orbitei si afectarea muschilor oculari extrinseci, in special a dreptului medial si a dreptului inferior, sunt responsabile pentru protruzia globului ocular. Expunerea corneei, retractia palpebrala, congestia conjunctivala, limitarea privirii, diplopia (vederea dubla) si pierderea vederii consecutiv compresiunii nervului optic sunt simptome cardinale.

Compresiunea nervului optic trebuie rezolvata prompt prin radioterapie sau decompresiunea orbitei, pentru a impiedica pierderea permanenta a vederii.

2. Pseudotumora orbitala reprezinta un sindrom inflamator, idiopatic (de cauza necunoscuta) al orbitei, confundat frecvent cu oftalmopatia Graves. Simptomele includ durere, limitarea miscarilor oculare, exoftalmie si congestie. Testele pentru sarcoidoza, granulomatoza Wegener si alte tipuri de vasculite orbitale sau boli vasculare de colagen sunt negative. Examenele imagistice evidentiaza deseori muschi oculari tumefiati (miozita orbitala) cu tendoane largite.

In schimb, in oftalmopatia Graves, tendoanele muschilor oculari sunt de obicei crutate. Sindromul Tolosa-Hunt poate
fi considerat o extensie a pseudotumorii orbitale, prin fisura orbitala superioara, la nivelul sinusului cavernos.

Stabilirea diagnosticului de pseudotumora orbitala este dificila. Biopsia orbitei furnizeaza frecvent date nespecifice evidentiind infiltratia tesutului adipos cu limfocite, celule plasmatice si eozinofile. Un raspuns spectaculos la testul terapeutic cu glucocorticoizi pe cale sistemica ofera indirect cea mai buna confirmare a diagnosticului.

3. Celulita orbitala produce durere, eritem palpebral, exoftalmie, chemozis conjunctival, reducerea motilitatii, diminuarea acuitatii vizuale, defect pupilar aferent, febra si leucocitoza. Provine deseori de la nivelul unui sinus paranazal, in special prin diseminarea din aproape in aproape a infectiei de la nivelul sinusului etmoidal prin lama papiracee subtire a orbitei mediale.

Antecedentele de infectie recenta a tractului respirator superior, sinuzita cronica, secretii mucoase vascoase sau afectiuni dentare sunt semnificative la orice pacient suspect de celulita orbitala. Trebuie efectuate hemoculturi, dar acestea sunt de obicei negative. Majoritatea pacientilor råspund la tratamentul empiric cu antibiotice cu spectru larg pe cale intravenoasa. Uneori, celulita orbitala are o evolutie extrem de severa, cu o exoftalmie masiva, cecitate, tromboza septica de sinus cavernos si meningita. Pentru a preveni acest dezastru, celulita orbitala trebuie abordata agresiv chiar din stadiile precoce, prin antibioterapia inceputa imediat si prin examene imagistice ale orbitelor.

Drenajul chirurgical prompt al unui abces orbital sau al unei sinuzite paranazale este indicat in situatia in care, in ciuda
tratamentului antibiotic, functia nervului optic se deterioreaza.

4. Tumorile orbitei produc exoftalmie progresiva, nedureroasa. Cele mai frecvente tumori primare sunt hemangiomul, limfangiomul, neurofibromul, chistul dermoid, gliomul nervului optic, meningiomul nervului optic si tumorile benigne mixte ale glandei lacrimale.

Tumorile metastatice ale orbitei survin frecvent in carcinomul mamar, carcinomul pulmonar si limfom. Stabilirea diagnosticului prin aspiratie cu un ac fin, urmata de radioterapia de urgenta, pot salva uneori vederea.

5. Fistulele carotidiene cavernoase cu drenaj anterior prin orbita produc exoftalmie, diplopie, glaucom si aparitia de vase conjunctivale rosii, sinuoase. Fistulele directe se produc de obicei consecutiv traumatismelor. Ele se diagnosticheaza cu usurinta datorita semnelor dramatice determinate de suntarea cu flux crescut si la presiune mare.

Fistulele indirecte sau malformatiile arteriovenoase durale se produc cu mai mare probabilitate in mod spontan, in special la femeile varstnice.

Semnele sunt mai subtile, iar diagnosticul este frecvent ratat. Combinatia dintre exoftalmia usoara, diplopie, marirea muschilor si congestia oculara este frecvent confundata cu oftalmopatia tiroidiana. Prezenta unui zgomot la auscultatia capului sau semnalat de pacient, reprezinta un indiciu valoros pentru diagnostic. Examenele imagistice evidentiaza o vena oftalmica superioara maritå la nivelul orbitelor. Sunturile carotidiene cavernoase pot fi eliminate prin embolizare intravasculara.