Glaucomul cu unghi deschis este o hipertensiune oculara primitiva care evolueaza cu unghiul camerular deschis si se caracterizeaza prin triada simptomatica: cresterea tensiunii intraoculare, modificari de camp vizual, excavatie papilara.

Glaucomul cu unghi deschis este totdeauna bilateral, se intalneste cu predilectie in jurul anilor 40-75, este prezent la ambele sexe in mod egal.

La inceput afectiunea este lipsita de orice semne subiective. Elementul dureros nu apare in simptomatologia glaucomului, fapt care face ca acesti bolnavi sa ajunga la orbire fara sa stie. De aceea se recomanda la orice persoana care depaseste varsta de 40 de ani si la care apar tulburari vizuale sa se examineze tensiunea intraoculara.

Glaucomul cu unghi deschis evolueaza in mai multe stadii:

1. Stadiul tonometric. La persoanele depasind 39 de ani apar pedioade de incetosarea vederii cu senzatie de curcubeu imprejurul surselor de lumina artificiala si cefaleea (durere de cap) moderata. Aceste acuze pot dispare dupa analgetice sau un simplu repaus ocular. Campul vizual la aceste persoane este normal. Tensiunea intraoculara depaseste insa limitele de 23 mmHg.

Pentru stabilirea diagnosticului este necesar sa se intocmeasca o curba nictemerala a presiunii intraoculare si anume timp de 3 zile, la interval de 3 ore de la 7 la 23 se va masura tensiunea intraoculara. Daca se vor inregistra valori mai mari de 23 mmHg sau daca diferenta dintre valorile extreme ale curbei depaseste 5 mmHg se considera corect diagnosticul de glaucom cu unghi deschis.

2. Stadiul campimetric. Tulburarile nutritionale de la nivelul nervului optic duc la modificarile de camp vizual si anume alungirea polilor petei oarbe sau scotomul fiziologic. In timp se va observa:

• aparitia unui scotom arciform;
• ingustarea campului vizual in sectorul infero-nazal, ca in final sa apara:
• pierderea campului vizual, cu pastrarea unui rest de camp vizual in sectorul infero-temporal.

3. Stadiul papilometric. In acest stadiu apare decolorarea treptata a papilei, adancirea escavatiei sale si deplasarea nazala a vaselor retiniene.

Glaucomul nu se vindeca nicodata, dar un tratament bine condus poate normaliza oftalmotonusul si preveni aparitia deficientelor functionale sau evolutia lor.

Tratamentul:

1. Medical. Se utilizeaza coliruri miotice cu actiune de degajare a unghiului camerular prin contractia pupilei si o actiune trabeculara prin contractia fibrelor longitudinale ale muschiului ciliar.

• parasimpaticomimetice: Pilocarpina, in instilatii oculare de 4-6 ori pe zi sau gel.
• inhibitori a colinesterezei: Ezerina, Fizostigmina, Fosfalin. Ele au o actiune prelungita dar sunt mai greu suportate din cauza spasmului ciliar pe care il provoaca.
• vasoconstrictoare: Epinefrina (diminueaza debitul umorii apoase), beta-blocante (Timololul sau Betoptic);
• Acetazolamida (reduce debitul umorii apoase). Administrarea indelungata poate determina parestezii, stari depresive, cefalee, eruptii cutanate.
• trofice pentru nervul optic: vitamina B1, B6 si vasodilatatoare.

2. Chirurgical. Daca tensiunea nu scade in limite normale se recomanda interventia chirurgicala, care are ca scop drenarea umorii apoase. Aceste interventii se numesc fistulizante protejate: trabeculectomie, iridenclezis, trepano-trabeculectomie.

In stadiile avansate de boala se incearca reducerea secretiei de umoare apoasa prin reducerea vascularizatiei corpului ciliar. Se practica diatermocoagularea arterelor ciliare lungi posterioare, diatermocoagularea si criocoagularea corpului ciliar.

Netratat, glaucomul cu unghi deschis duce la orbire.

Imbunatateste functia aparatului vizual si reduce simptomatologia in afectiunile oftalmologice cu LUTEIN EYES ADVANCED de la SOLARAY