Aparatul reno-urinar al copilului (alcatuit din rinichi, uretere, vezica urinara si uretra) este relativ frecvent supus unor procese de imbolnavire, cum ar fi: infectia urinara, glomerulonefrita acuta, sindromul nefrotic. Dintre acestea, cel mai frecvent intalnim infectia urinara.

Prin infectie urinara se intelege patrunderea si inmultirea microbilor in oricare din partile componente ale aparatului reno-urinar. Predominant insa, infectia urinara cuprinde 2 sectoare:

• vezica urinara, situatie denumita si infectie urinara joasa;
• rinichiul, situatie denumita si infectie urinara inalta.

Semnele bolii sunt diferite, in functie de localizarea infectiei:

• Infectia urinara joasa produce inflamatie mucoasei vezicii urinare si a uretrei si se manifesta prin mictiuni frecvente, insotite de durere si usturime, uneori eliminare de urini tulburi, mirositoare sau chiar de sange. Intre mictiuni, copilul are dureri in portiunea inferioara a abdomenului. Febra poate fi uneori prezenta, cel mai adesea lipseste.
• Infectia urinara inalta produce o inflamatie a rinichiului si se manifesta prin febra, dureri lombare permanente, mictiuni frecvente, stare generala influentata.

Aparitia oricareia din cele 2 categorii de manifestari impune prezentarea copilului la medic. In cadrul consultatiti, medicul se va informa asupra momentului si ordinii aparitiei simptomelor, particularitatilor de manifestare a acestora, apoi va trece la examinarea copilului intr-un climat de liniste si confort psihic.

Pentru stabilirea diagnosticului si a sediului infectiei urinare, un ajutor pretios il constituie analizele de laborator, pentru efectuarea carora parintii pot da un ajutor pretios.

Examenul de urina pune in evidenta prezenta leucocitelor (puroiului), si a albuminei. Urocultura se va recolta in conditii de sterilitate perfecta, dupa ce in prealabil s-a facut o spalare cu apa si sapun a regiunii genitale. Odata recoltata, urina pentru urocultura va fi transportata cat mai urgent posibil la laborator pentru insamantare. Urocultura precizeaza tipul de microb care produce infectia si sensibilitatea lui la antibiotice.

De la caz la caz, medicul va recurge si la alte examinari de laborator ca: probe de inflamatie, probe functionale renale, examinarea ecografica sau examinarea radiologica (urografie).

Odata stabilit diagnosticul de infectie urinara se intocmeste schema de tratament, care va fi diferentiata de la bolnav la bolnav, in  functie de localizarea infectiei. Infectia urinara joasa necesita un tratament de durata mai scurta (5-7-10 zile) pe cand in infectia inalta administrarea medicamentelor se va face pe parcursul a catorva saptamani.

Fiecare caz in parte va fi atent supravegheat pe toata perioada de efectuare a tratamentului si cateva saptamani sau luni dupa terminarea acestuia. Urmarirea copilului bolnav de infectie urinara se va face in cadrul unui program de dispensarizare, alcatuit in cadrul cooperarii medic-bolnav-familie si individualizat, in functie de particularitatea fiecarui caz.