Ruptura de Menisc – cauze, simptome, diagnostic, tratament

Ruptura de menisc. Meniscul este o structură fibrocartilaginoasă semilunară întâlnită la ambii genunchi la periferia foselor articulare tibiale. Meniscurile combinate ocupă 70% din suprafata de contact în cadrul articulatiei. O perioada lunga de timp, meniscul a fost considerat rămăsita nefunctionala a unor muschi ai membrului inferior.

Cauze ruptura de menisc

Rupturile meniscale apar de obicei în timpul practicarii unor sporturi precum fotbalul, sporturile de contact, schiul. In acest caz este vorba de rupturi traumatice, de tip vertical,  care survin de obicei la tineri, indivizi activi, sportivi de performanta si sunt asociate frecvent cu rupturi de ligamente intraarticulare

Rupturile de menisc pot fi insa si rupturi degenerative. Acest tip de rupturi de menisc  sunt orizontale, in clapa, complexe si apar la pacienti in varsta de peste 40 de ani, fara episod traumatic in antecedente.

Există trei mecanisme care ar produce rupturi traumatice ale meniscului: Primul mod de rupere a unui menisc este prin flexie, urmată de o extensie puternică, asociată cu o rotatie a genunchiului, toate acestea  în timp ce tibia este fixată (blocata) prin intermediul piciorului, la sol (spre exemplu prin crampoanele ghetelor, la fotbalisti, 56% din rupturile de menisc fiind intalnite la aceasta clasa de sportivi). Ruptura de menisc traumatica poate surveni si in urma unei asocieri intre flexie si rotatie externa fortata care deschide linia articulara care la randul ei va incarcera si strivi meniscul la extensia urmatoare. De asemenea, ruptura de menisc poate sa apara in cazul unor traumatisme complexe ale genunchiului cu rupturi de ligamente sau fracturi de platou.

Ruptura de menisc poate aparea pe meniscopatie, degenerescenta a meniscului, in activitati simple ca incheierea pantofilor cu sprijin pe genunchiul in flexie sau rasucire din pozitia ghemuit. Leziunea de menisc se poate produce şi printr-o simplă genuflexiune in special la pacienţii supraponderali sau cu obezitate  sau care poartă în acest timp o greutate.

Simptome si semne ruptura de menisc

Ruptura de menisc se resimte ca o durere la nivelul genunchiului, durere insotita de efuziune articulara si/sau antecedente de blocaje articulare. Un rol important in stabilirea diagnosticului il are anamneza. Pacientul relateaza adesea aparitia unei dureri cu caracter viu la nivelul genunchiului, insotita de o senzatie de scapare, care apare printr-un mecanism de rotatie a articulatiei. Blocajul articular care insoteste adesea ruptura de menisc consta in imposibilitatea de a face extensia completa a genunchiului. In lipsa unui blocaj articular, activitatea fizica poate fi reluata, iar in acest caz durerea apare la incetarea activitatii fizice. Genunchiul cu ruptura de menisc devine umflat la cateva ore de la ruptura, aceasta tumefiere datorandu-se revarsatului articular (acumulare de lichid in articulatie) care la randul ei poate fi hidrartroza sau hemartroza. Acumularea de revarsat articular poate fi palpata la nivelul genunchiului. La palparea unui genunchi cu ruptura de menisc, durerea este cel mai adesea resimtita in centrul genunchiului.

Complicatii

Ruptura de menisc poate fi acompaniata de rupturi ale ligamentului colateral de aceiasi parte sau ale ligamentului incrucisat anteroextern de partea opusa. In aceste cazuri simptomatologia caracteristica rupturii de menisc este inlocuita de cea a rupturii de ligament.

O ruptura de menisc nerecunoscuta sau ignorata poate croniciza cu ameliorarea simptomelor acute. In locul durerii acute, pot sa apara in acest caz, senzatia de scapare a genunchiului, episoade repetate de hidrartroza, durere cronica articulatiei, hipotrofie de muschi cvadriceps.

Diagnostic

Diagnosticul rupturii de menisc se pune pe baza examenului clinic si paraclinic. Paraclinic se pot efectua: radiografia de genunchi (utila doar pentru evaluarea leziunilor osoase asociate), CT si artro-CT (neutilizata de  rutina) si RMN-ul de genunchi si artroscopia, acestea din urma fiind cele mai utilizate si cu rezultatele cele mai bune in diagnosticarea rupturii de menisc.

Tratament ruptura de menisc

Tratamentul rupturii de menisc difera in functie de tipul, localizarea si extensia acesteia, varsta pacientului si vechimea rupturii de menisc.

Rupturile de dimensiuni mici ale meniscului de la nivelul portiunii externe a meniscului se vindeca de obicei cu repaus si program de reabilitare.

In cazul in care leziunea este mica si simptomele au o tendinta la ameliorare rapida se recomanda repausul si reducerea activitatii fizice cu purtarea fesei elastice, sustinere cu carja, aplicarea unei comprese cu gheata (gheata invelita in prosop ud) timp de 20 minute, de 2-3 ori pe zi, in primele 2 zile, antiinflamatoare nesteroidiene (de tipul aspirina, ibuprofen) pentru ameliorarea durerii si a tumefactiei. In conditiile unei imobilizari adecvate o ruptura de menisc rosu pe rosu, se poate vindeca spontan in 4-6 saptamani.

Leziunilor de menisc mai mari localizate la nivelul portiunii externe a meniscului, se recomanda repararea prin interventie chirurgicala. Tratamentul chirugical al rupturii de menisc consta in indepartarea chirurgicala a portiunii rupte sau chiar a intregului menisc. Interventia chirugicala se efectueaza cu anestezie loco-regionala (rahianestezie) sub control artroscopic (pacientul este treaz, constient si poate vizualiza pe ecran artroscopia cu rezectia de menisc). In cadrul interventiei chirugicale pentru ruptura de menisc se incearca prezervarea tesutului meniscal cat mai mult posibil. Meniscectomiile (indepartarea portiunii rupte a meniscului) păstreaza un nivel minim. Rezecţia minimului de tesut, considerat suficient cu pastrarea marginii (buzei) meniscului este o regula. Preocuparea principala este inlaturarea a ceea ce a fost rupt şi eliminarea tesutul meniscal lezat. Aceasta e necesara pentru a inlatura orice impediment al miscarii de rotatie la nivelul genunchiului care poate genera sensibilitate, durere sau blocaj articular.

Rupturile mari de menisc, localizate spre centrul meniscului pot sa nu se vindece bine, deoarece aria nu este bine vascularizata. Chiar daca succesul unei reparatii chirurgicale este nesigur in aceste rupturi, interventia chirurgicala este recomandata tinerilor, deoarece poate sa restabileasca functionalitatea articulatiei. Repararea chirurgicala in schimb, poate sa nu aduca nici un beneficiu la varstnicii care au meniscul deteriorat.