Etapele evolutive in tromboza venoasa profunda sunt: debutul, perioada de stare, perioada de remisiune, covalescenţa (edemul dispare în clinostatism dar reapare în ortostatism), stabilizarea (dispare simptomatologia), sechelele (sindromul posttrombotic) cu posibilele complicaţii pe parcurs.

Cele mai importante complicaţii date de tromboza venoasa profunda, în ordinea gravităţii, sunt: embolia pulmonară, gangrena venoasă, sindromul postrombotic (postflebitic), insuficienţa venoasă cronica.

Embolia pulmonară este complicaţia cea mai de temut data de tromboza venoasa profunda. Se datorează desprinderii unui tromb din sistemul venos periferic, care este antrenat prin inimă până la arterele pulmonare sau ramurile lor, unde le obliterează total sau parţial. Punctul de plecare în acest caz este cel mai frecvent tromboza venoasa profunda a gambei, a coapsei sau tromboflebita pelvină. Trombii care au riscul cel mai mare de a emboliza pulmonar sunt cei roşii, fără a fi organizaţi sau endotelizaţi. Embolii pot fi mici (sub un mm), mijlocii (cu diametru între 2 şi 3 mm) şi mari (diametru 1-1,5 cm şi lungime până la 10-20 cm). Simptomele, tratamentul, etiologia şi particularitaţile emboliei pulmonare.

Gangrena venoasă este o complicaţie rară data de tromboza venoasa profunda, ce apare în blocarea completă a circulaţiei de întoarcere, prin tromboze extinse ale venelor membrului afectat de tromboza. Se manifestă printr-un edem masiv şi rapid al membrului bolnav, cu apariţia de flictene sanguinolente şi escare. Acestea, prin eliminare, lasă zone întinse de ulceraţii cu vindecare dificilă. Phlegmasia alba dolens şi phlegmasia cerulea sunt două forme clinice de tromboza venoasa profunda acută (pot fi numite şi complicaţii ale trombozei venoase profunde) care la rândul lor determină gangrena umeda ca şi complicaţie. Phlegmasia alba dolens este o complicaţie care apare mai frecvent la femei în sarcină, iar piciorul în acest caz este edemaţiat cu o coloraţie de alb-lăptos. Phlegmasia cerulea apare în cazul unei tromboze masive ileo-femurale, iar membrul inferior devine în totalitatea ischemic, cianotic (albastru) şi dureros.

Sindromul posttrombotic reprezintă o sechelă de tromboza venoasa profunda. În această caz trombul rămâne în etapa de organizare fibro-conjunctivă care stânjeneşte circulaţia de întoarcere, produce stază venoasă şi hipertensiune ortostatică şi ortodinamică. Se produce o derivaţie a sângelui prin colaterale sau perfornate, reflux lung vertical, respectiv scurt orizontal. Hipertensiunea venoasă ortostatică permanentă determină formarea unui edem iniţial reductibil, ulterior ireductibil. Simptomele sindromului postrombotic sunt identice celor din insuficienţa venoasă cronică pe care in tromboza venoasa,  o cauzeaza. O caracteristică a acesteia este că ulcerul de gambă apare după 20 de ani de evoluţie de insuficienţă venoasă cronică cu varice hidrostatice, iar în sindromul postrombotic apare după  1-2 ani. Membrul inferior prezintă modificări trofice cutanate, hiperpigmentaţie, hipodermite, celulită şi in final ulcerul de gambă.