Diagnosticul de diabet zaharat se pune pe baza datelor clinice (semnele care le prezinta bolnavul) si pe baza examenelor de laborator.

Semnele clinice pot fi absente, variabile sau rareori severe in DZ de tip 2, insa sunt evidente si dezechilbrate in DZ de tip 1. In lipsa semnelor clinice evidente pacienti cu DZ de tip 2 se pot prezenta adesea la doctor datorita complicatiilor aparute.

Poliuria – cresterea cantitatii de urina emisa pe 24 de ore este mai mai mare de 2 litri. Cuvantul ‘diabet’ vine din grecescul ‘diabeiu’ care inseamna a se scurge ca printr-un sifon si se refera la poliuria marcata a acestor bolnavi.

Polidipsia – senzatia puternica si persistenta de sete insotita de senzatia de uscaciune a gurii.

Scaderea in greutate – 10-20kg in cateva saptamani sau luni, este mai frecventa in DZ de tipul 1. Bolnavul cu DZ de tipul 1 este frecvent normal din punct de vedere al greutatii sau slab, in timp ce bolnavul cu DZ de tipul 2 este frecvent obez.

Oboseala, scaderea fortei fizice si intelectuale intr-un diabet dezechilibrat.

Polifagia – foame accentuata cu ingestie anormal de mare de alimente apare predominant la inceputul DZ de tip1, si se insoteste paradoxal de scaderea in greutate.

Semne ale complicatiilor infectioase – infectii si inflamatii persistente la nivelul organelor genitale (balanopostita, vulvovaginita), pielii fetei (foliculita persistenta), piciorului (gangrene) in cazul unui diabet vechi, nerecunoscut si netratat, diagnosticul fiind pus in aceste cazuri de catre urolog, dermatolog, ginecolog, sau chirurg.

Diagnostic de laborator:

Diagnosticul de certitudine se poate pune prin depistarea valorilor anormale glicemiei din plasma (sange) in

urmatoarele cazuri:

Glicemia determinata dimineata pe nemancate (a jeun) cu valori mai mari sau egale cu 126mg%, de preferat la doua determinari in zile diferite in aceleasi conditii. Valorile normale ale glicemiei a jeun sunt 70-110mg%. La valori cuprinse intre 110 si 126 se considera prediabet si este indicat efectuarea testului de toleranta la glucoza (TTGO).

Glicemia determinata intamplator (in orice moment al zilei) mai mare de 200mg% (insotita de semne clinice) la doua determinari in zile diferite pentru evitarea unor erori de laborator. La persoanele fara diabet la 1-2h dupa masa se inregistreaza cele mai mari glicemii din timpul zilei fara a se depasi 135-140mg%.

TTGO (Test de Toleranta la Glucoza administrata Oral) se indica in urmatoarele cazuri: glicemie a jeun cu valori intre 110 si 125 mg%, persoanele cu risc diabetogen crescut (ereditate diabetica, obezi, femei care au nascut copii cu greutate mai mare de 4kg), pentru diagnosticul diabetului gestational. Testul TTGO se efectueaza in spital cu indicatia de a a avea o dieta cu cel putin 150gr. glucide incepand cu trei zile inainte de testare. Valorile normale sunt intre 70-110mg%.

Alte examene de laborator care se folosesc pentru diferentierea Dz de tip 1 de Dz de tip 2 sunt :

– insulinemia (insulina din sange) care este mult scazuta, deficit sever in cazul tipuli 1, si poate fi scazuta, normala sau crescuta in cazul tipului 2;

– ICA (anticorpi anticitoplasma a celulelor beta) si anti-GAD ( anticarboxilaza acidului glutamic) prezenti doar in cazul Dz de tip 1.