Globul ocular este constituit din trei tunici( straturi). Tunica externă este formată din cornee( anterior), și scleră ( spre posterior). Cea de-a doua tunică a globului ocular este reprezentată de uvee ( membrana vasculară, nutritivă a ochiului) care este alcătuită din iris( anterior), corpul ciliar și coroidă( posterior). Retina este cea de-a treia tunică a globului ocular, tunica nervoasă.

Corneea pe lângă rolul protector, mai îndeplinește și un rol optic datorită transparenței sale, lăsând să pătrundă razele luminoase în interiorul ochiului. Printre afecțiunile de natură traumatică ce pot afecta corneea, se numără și arsurile. Arsurile corneene sunt leziuni traumatice  foarte frecvente și foarte grave datorită consecințelor acestora( formare de cicatrici). Aceste arsuri afectează și conjunctiva( este o membrană mucoasă, transparentă, lucioasă care căptușește fața posterioară a pleoapelor și partea anterioară a globului ocular).

Arsurile corneene  pot fi provocate atât de agenți fizici cât și de agenți chimici.

Dintre agenții fizici care produc arsuri la nivel corneean cei mai semnificativi sunt razele ultraviolete și agenți fizici termici( gaze sau vapori, lichide supraîncălzite, metale topite).

Radiațiile ultraviolete fiind în mare cantitate absorbite de cornee, produc leziuni în straturile ei superficiale. Astfel  de arsuri pot apare la sudori sau la cei care se expun la acțiunea lămpilor de coarț.

Din punct de vedere clinic, arsurile corneene produse prin radiații ultraviolete se caracterizează  prin lăcrimare intensă, fotofobie( senzație oculară patologică, dureroasă cauzată de lumina puternică), blefarospasm ( contracție musculară anormală, involuntară, de durată variabilă a mușchiului pleoapelor), durere oculară accentuată, congestie( exces de sânge în vasele unui organ sau intr-o zonă a unui organ care clinic se traduce printr-o roșeață intensă) conjunctivală.

Tratamentul acestor arsuri vizează calmarea durerilor oculare puternice, în acest scop administrându-se anestezice sub formă de colir ( care se aplică la nivel ocular, mai exact pe conjunctivă). Se mai poate utiliza o medicație antiseptică și cicatrizantă.

Profilaxia acestor arsuri se face prin purtarea măștilor și a ochelarilor de protecție.

Arsurile prin agenți fizici termici( gaze sau vapori, lichide supraîncălzite, metale topite) se însoțesc clinic de lăcrimare, blefarospasm, durere accentuată și o importantă afectare  palpebrală( a pleoapelor).

Tratamentul acestor arsuri vizează limitarea reacțiilor inflamatorii, evitarea suprainfecțiilor și stimularea reepitelizării.

Agenții chimici produc leziuni mult mai grave decât agenții fizici. Arsurile chimice pot fi produse de un număr mare de substanțe. Gravitatea arsurilor depinde de compoziția chimică a substanței, de cantitatea care ajunge în contact cu corneea și de durata contactului substanței cu corneea

Între agenții chimici care produc arsuri corneene se numără acizii( acid sulfuric, acid clorhidric,acidazoti, acid acetic-oțetalimentar) și bazele( hidroxidul de sodium și de potasiu). Se comportă ca baze și amoniacul și varul.

Arsurile cu acizi sunt oarecum mai benigne decât cele cu baze, deoarece în urma arsurilor cu baze penetrarea de noi cantități de substanță caustic în profunzime se face încă multe zile după producerea accidentului, pe când în arsurile cu acizi, în urma necrozei de coagulare, se realizează un fel de barieră care împiedică penetrarea substanței în profunzime.

Simptomatologia arsurilor cu agenți chimici variază în funcție e gravitatea acestora, de la  lăcrimare, blefarospasm și durere vie până la pierderea acuității vizuale.

Tratametul arsurilor trebuie făcut de urgență; primul gest este îndepărtarea substanței cu un tampon de vată, cu o pensă sau chiar cu o chiuretă dacă substanța aderă de cornee.

După îndepărtarea substanței cu tamponul de vată se trece la spălături largi cu apă călduță sau dacă este posibil cu neutralizanți( în arsurile cu acizi se utilizează soluție de bicarbonat de sodiu 1%, în arsurile cu baze se folosesc acizi slabi ca acidul boric 1-3%, acid acetic 1%).

În faza următoare a tratamentului se urmărește calmarea durerii (administrarea de analgezice), evitarea suprainfecției( medicație antiseptic locală și aplicarea de substanțe cicatrizante).

Uneori, pe lângă tratamentul medicamentos, este nevoie și de tratamntul chirurgical fie pentru îndepărtarea causticului din țesuturi dar cel mai adesea pentru suprimarea bridelor care pot duce la instalarea simblefaronului (aderență între conjunctiva pleoapelor și conjunctiva ochiului).