Papila optică, de forma unui disc rotund, de culoare albicioasă, cu un diametru de aproximativ 1,5 mm, ușor excavat, vizibil la examenul fundului de ochi corespunde punctului de penetrație a nervului optic și a vaselor centrale( artere și vene) prin învelișurile globului ocular. Mai este denumită și disc optic.
Staza papilară este un edem neinflamator, apărut în urma imbibiției cu lichid a papilei. Această imbibiție cu lichid a papilei optice poate fi consecința unei jene circulatorii sau împingerii lichidului cefalo-rahidian în tecile nervului optic datorită tensiunii intracraniene crescute.
Staza papilară poate fi bilaterală și monolaterală.
Cauze
Staza bilaterală este produsă de obicei de procese endocraniene, neoformații( tumori cerebrale, tuberculoame, paraziți), encefalită( inflamație a creierului), meningo-encefalită( inflamație localizată atât la nivelul creierului cât și la nivelul învelișului acestuia), hemoragii cerebrale, abcese cerebrale, deformații craniene care determină hipertensiune intracraniană.
Staza papilară unilaterală este de cauză locală( hipotonia globului ocular, contuzii oculare, leziuni intraorbitare care provoacă compresiunea nervului optic la acest nivel).
Edemul papilar poate să mai apară datorită unor boli generale ca: ateroscleroza, hipertensiunea arterială, retinopatia gravidică, unele sindroame de anemie.
Tabloul clinic al stazei papilare variază în cursul evoluției sale.
Un semn caracteristic al stazei papilare este dezacordul între modificările oftalmoscopice evidente și tulburările funcționale minime în perioada de debut a bolii, de obicei acuitatea vizuală este normală.
La început papila este hiperemiată( roșie), cu margini șterse din cauza edemului care se instalează în sectorul nazal și care ulterior se întinde cuprinzând întreaga papilă. Papila are diametrele mărite . Arterele retiniene sunt subțiri, abia vizibile, venele sunt turgescente( mărite de volum). Ulterior apar hemoragii radiare și exudate papilo- retiniene.
Simptomele subiective, la început, constau în obnubilări vizuale trecătoare. Acuitatea vizulă este mult timp păstrată. Câmpul vizual se modifică în sensul unei strâmtorări concentrice. Staza papilară dacă evoluează timp îndelungat duce la atrofie post- stază cu alterarea accentuată a vederii.
Dacă staza papilară este produsă de procese endocraniene ce se însoțesc de hipertensiune intracraniană atunci tabloul clinic este completat de cefalee, amețeli, vărsături în jet, bradicardie( scăderea frecvenței cardiace sub limita intervalului normal 60 contracții/min).
În vederea diagnosticului de stază papilară se pot efectua următoarele investigații:
– determinareaacuității vizuale;
– studiulsimțului cromatic;
– câmpul vizual;
– examinareafundului de ochi;
– angioflorografia;
– ecografia Doppler oculo- orbitară
– CT( computer tomografie);
– RMN(rezonanță magnetică nucleară).
Tratamentul este cel al afecțiunii cauzatoare( în cazul în care staza papilară este determinată de procese endocraniene tratamentul este de natură neurochirurgicală).
Prognosticul afecțiunii depinde de etiologie.