Diverticuloza este o afecțiune ce se caracterizează prin prezența de diverticuli într-o zonă oarecare a tubului digestiv: esofag, duoden, intestin subțire sau colon.

Diverticulii colici sunt hernii ale mucoasei și submucoasei prin stratul muscular circular al peretelui colic.

Ca și frecvență, diverticuloza colică afectează aproximativ 5% din populație. Frecvența acestei afecțiuni crește cu vârsta.

Se consideră că următorii factori au un rol important în producerea diverticulilor colici:

–          tulburările de motilitate colică – constipația cronică, colita spastică, stenozele colice duc la creșterea presiunii în lumenul intestinal;

–          factorul „ vascular” – majoritate diverticulilor se produc în punctele unde vasele sanguine străbat peretele colic, aceste puncte fiind zone de minimă rezistență prin care va hernia mucoasa;

-raporturile strânse ale diverticulilor cu vasele sanguine explică și tendința lor la hemoragie( sângerare);

–          regimul alimentar – sărac în fibre favorizează producerea diverticulilor colici; s-a observant că diverticuloza colică este mult mai frecventă în țările industrializate comparativ cu celelalte.

Din punct de vedere anatomopatologic, macroscopic, diverticulii colici apar ca niște mici dilatări( de la câțiva mm până la câțiva cm diametru), rotunde, ovalare sau saculare. Diverticulii colici pot fi unici sau multipli; de regulă se găsesc între 10 și 30 la un bolnav. În ceea ce privește localizarea acestor diverticuli, s- a constatat faptul că, colonul sigmoid este sediul diverticulozei în 50% din cazuri; sigmoidul și colonul descendent sunt sediul diverticulilor în 80% din cazuri. Diverticuloza este de regulă segmetară, rareori generalizată.

Tabloul clinic al diverticulozei necomplicate diferă considerabil  de cel al diverticulitei ( inflamația unui diverticul).

Diverticuloza necomplicată este adesea asimptomatică sau latentă. Poate prezenta semnele colonului iritabil ( dureri abdominale colicative, însoțite de scaune frecvente sau de debacluri). Această suferință poate persista timp îndelungat. Uneori apare o hemoragie digestivă inferioară.

Diverticulita ( inflamația diverticulilor) se caracterizează clinic prin următoarele simptome:

–          dureri abdominale colicative și persistente localizate în fosa iliacă stângă sau suprapubian;

–          rectoragii ( emisie de sânge roșu, necoagulat prin anus), cel mai frecvent microscopice;

–          tulburări de tranzit intestinal;

–          febră și frisoane;

–          sensibilitate la palpare sau apărare în fosa iliacă stângă.

Pentru diagnosticul de certitudine, se vor efectua o serie de investigații imagistice ca radiografii cu substanțe de contrast, colonoscopii, CT( computer tomografie), RMN ( rezonanță magnetică nucleară). O investigației deosebit de importantă în diagnosticul diverticulozei este irigografia cu dublu contrast.

Diverticuloza colică poate evolua mult timp asimptomatic, sau cu manifestări clinice minime. Un număr mic de bolnavi pot dezvolta o serie de complicații hemoragice (care pot fi microscopice sau sub forma unor hemoragii digestive inferioare), infecțioase ( diverticulita sau sigmoidita acută), ocluzive (subocluzii sau chiar ocluzii intestinale), fistulizarea în vezică, vagin, ureter sau colo-cutanată.

În ceea ce privește tratamentul, diverticuloza necomplicată nu necesită un tratament special, în afară de combaterea constipației (prin suplimentarea dietei cu fibre, asigurarea unui volum optim de lichide) sau tratamentul colitei.

Primele atacuri de diverticulită trebuie tratate conservator prin regim alimentar corespunzător, antibiotice, laxative.

Tratamentul chirurgical este rezervat doar cazurilor de diverticuloză complicată.