Terapia medicală a litiazei se adresează colicii renale, calculilor ureterali eliminabili sau litogenezei, ca măsură de metafilaxie.

În colica renală se indică administrarea de antalgice şi antispastice (Papaverina, Algocalmin, Piafen), injectabil (im) sau  perfuzabil, până la cuparea fenomenelor algice şi vegetative. Aportul lichidian trebuie asigurat parenteral(intravenos) în perioada în care cel oral este imposibil datorită vărsăturilor. Nu sunt indicate opiaceele datorită spasmului ureteral pe care îl pot induce. De asemenea nu se administrează diuretice care ar putea exacerba distensia şi amplifica astfel durerea.

După cuparea colicii, în funcţie de rezultatul investigaţiilor referitoare la dimensiunea şi forma calculului, respectiv starea căilor urinare, dacă se consideră a fi un calcul eliminabil, se întrerup antispasticele şi se continuă terapia cu antiinflamatoare nesteroidiene (diclofenac, indometacin), pe fondul unei diureze forţate prin administrarea a 3-4 litri de lichide per os. Această atitudine(tratamentul cu antiinflamatoare) este justificată fiziopatologic prin modalitatea naturală de eliminare a calculilor. Acesta este un proces activ realizat de peristaltica ureterului. Cu cât se elimină mai multă urină din rinichi, cu atât mai vie este peristaltica. Antiinflamatoarele conferă un efect antalgic suficient post-colică, dar spre deosebire de antispastice, nu paralizează peristaltica ureterului.

Metafilaxia bolii litogene

Fiind o afecţiune cu un potenţial de recidivă foarte ridicat, maladia litogenă trebuie să beneficieze de un program de profilaxie a recurenţei. Acesta include măsuri generale, valabile indiferent de compoziţia chimică a litiazei şi măsuri specifice.

Indicaţii generale

a.      Cura de diureză este singura măsură cu scop profilactic care s-a dovedit, prin studii randomizate, ca este utila in profilaxia litiazei. Explicaţia consta in faptul ca in urinile diluate posibilitatea de precipitare a constituenţilor urinari este foarte redusa. Se va asigura un aport lichidian  care sa genereze o diureza de peste 2000 l/zi.

b.     Regimul igienodietetic – consta in corectarea modului de viata si mai ales a obiceiurilor alimentare. O alimentaţie normocalorică, echilibrata in principii alimentare, fără excese dar si fără interdicţii alimentare  (in afara de  situaţiile care impun in mod categoric  anumite restricţii privind alimentaţia) si evitarea obezităţii sunt suficiente in profilaxia  litogenezei urinare.