Psoriazisul si Bolile Cardiovasculare – Conexiunea Ascunsa

Exacerbarile psoriazisului sunt uneori greu de tinut sub control, insa cateva modificari ale stilului de viata va pot proteja impotriva posibilelor complicatii cardiovasculare ale acestei boli. Majoritatea pacientilor stiu ca psoriazisul este o boala ce afecteaza pielea, insa impactul acestei afectiuni este resimtit de intregul organism.

Aceasta boala cu componenta autoimuna , ataca celulele normale determinand aparitia inflamatiei si leziunilor cutanate de tip placi eritematoase acoperite de scuame. Psoriazisul insa poate pune probleme serioase si la nivel cardiovascular. Un studiu publicat in 2013 in Jurnalul International de Cardiologie demonstreaza legatura clara intre aceasta boala destul de comuna de piele si riscul crescut de boli cadiovasculare.

Inflamatia de lunga durata sau cronica este de mult timp asociata cu un risc crescut de infact miocardic si accidente vasculare cerebrale. Acest lucru se datoreaza in mare masura afectarii vaselor cu formarea de trombi ori placi (diferite de cele din psoriazis – dar totusi cu elemente comune) in interorul vaselor ce se intorc la inima pentru a hrani muschiul cardiac.

In cazul in care suferiti de psoriazis este foarte important sa tineti cont de posibilitatea crescuta de complicatii cardiovasculare si sa va adresati  atat unui dermatolog cat si unui specialist in cardiologie. Pe langa tratamentul clasic care va este recomandat de medicul specialist, cateva schimbari ale stilului de viata sunt de asemenea recomandate:

Fiti proactiv

Psoriazisul este din pacate o boala imprevizibila. Este foarte dificil in unele cazuri sa determini ce anume iti va provoca o exacerbare sau daca aceasta va fi usoara sau severa. In multe cazuri nu veti putea controla aceste aspecte, dar anumite schimari ale stilului de viata precum adoptarea unei diete sanatoase si unei activitati fizice regulate pot determina ca aceste exacerbari sa fie mai rare si de o severitate mai redusa.

Daca suferiti de psoriazis este de asemenea bine de retinut ca nu este destul sa va tratati leziunile cutanate si simptomele acestei boli. Schimarea stilului de viata este probabil cel mai important pas pentru a scadea riscul de afectare a sistemului cardiovascular.

O dieta sanatoasa

Conform studiilor, sunt foarte putine dovezi ca o anumita dieta poate preveni aparitia sau exacerbarea psoriazisului. Un studiu publicat inca din 2008 insa, stabileste o legatura clara intre obezitate, indicele de masa corporala si riscul crescut de aparitie a psoriazisului si bolilor de inima. Autorii studiului sustin ca pana la acea data existau foarte multe pareri contradictorii in lumea medicala legate de posibilitatea crescuta de aparitie a psoriazisului in pacientii cu indice de masa corporala peste valorile normale.

Societatea Americana de Cardiologie recomanda o dieta ce include o varietate de alimente slabe in grasimi, surse de proteine din peste, carnuri slabe, produse lactate sarace in grasimi cat si fibre din fructe si legume.

Activitate fizica

In cazul in care suferiti de psoriazis, este un motiv in plus sa deveniti mai activi. Sedentarismul poate determina cresterea indicelui de masa corporala, nivele mari de mediatori pro-inflamatori in organism, ce vor determina cu siguranta o evolutie mai putin favorabila a acestei afectiuni.

Cel putin 30 de minute de activitate fizica moderata in fiecare zi, cel putin 5 zile pe sapatama cuplata cu antremente de forta ocazionale (ridicare de greutati).

  • Alegeti o activitate care va face placere pentru a nu va pierde interesul rapid. Daca activitatea respectiva nu va mai incanta treceti la urmatoarea.
  • Daca nu reusiti sa va miscati 30 de minute, faceti o pauza. Nu este nimic gresit in a diviza aceast timp in 2-3 reprize.
  • Cand urmariti emisiunea dumneavoastra prefereata, puteti incerca sa efectuati intideri, fandari ori va puteti plimba prin casa in timpul reclamelor.
  • Mergeti pe jos cat mai mult cu putinta. Nu alegeti cel mai apropiat loc de parcare, acei pasi suplimentari va pot ajuta sa va atingeti obiectivul zilnic.
  • Optati pentru scari si nu pentru lift.

Ramaneti in legatura cu cardiologul si dermatologul dumneavoastra.

Dupa cum probabil ati intuit psoriazisul este o boala ce necesita o abordare multidisciplinara. Medicul dumneavoastra dermatolog cat si cel cardiolog va pot indruma catre un plan de tratament corect fie ca este vorba de leziuni cutanate ori risc crescut de afectare cardiaca. Desi aceasta boala nu se vindeca, exista numeroase tratamente care urmate cu strictete va pot oferi o speranta de viata normala.  Numeroase terapii noi precum inhibitorii TNF-alfa pot determina in mare masura disparitia leziunilor cutanate si conform unor studii noi chiar scadea riscul aparitiei infarctului miocardic.

Este de asemenea foarte important sa va anuntati medicul curant in cazul modificarilor leziunilor cutanate, ori aparitia durerilor articulare semne ca boala dumneavoastra este activa si progreseaza.

Tarife Spitalul Premiere Timisoara

TARIFE SPITAL PREMIERE TIMISOARA

 

Tip serviciu Zile de spitalizare Pret
Spitalizare continua
Anestezie generala (IOT, ML, IV) 0 1,000
Anestezie locala 0 250
Anestezie loco-regionala (peridurala, rahidiana, bloc BIER) 0 500
Anestezie suplimentara pentru copii 0 950
Ora suplimentara BO/ h 0 1,000
Regim single – taxa unica 0 1,500
Screening neonatal pachet complet 55 tulburari genetice – SCB 0 450
Servicii hoteliere apartinator/ zi 0 300
Taxa de urgenta programare suplimentara BO 0 2,500
Transfuzie / unitate de sânge transfuzat 0 200
Chirurgia endometriozei
Endometrioza STD I * 2 3,475
Endometrioza STD II/III * 3 6,600
Endometrioza STD III/IV * 4 9,400
Endometrioza STD IV * 5 12,490

 

Chirurgie generala
Amputatie de rect clasic * 7 12,290
Amputatie de rect laparoscopic * 6 12,290
Apendicectomie clasic 2 4,600
Apendicectomie laparoscopic 2 5,390
Biopsie ganglionara abdominala clasic 3 4,000
Cancer de colon clasic * 7 8,150
Cancer de colon laparoscopic * 7 12,290
Chist hidatic clasic 6 7,750
Chist hidatic laparoscopic 3 6,750
Colecistectomie clasic * 3 6,390
Colecistectomie laparoscopic * 2 4,990
Dubla hernie inghinala laparoscopic * 2 7,000
Esofagectomie clasic * 10 23,000
Eventratie mare clasic * 7 7,690
Eventratie mare laparoscopic * 4 7,290
Eventratie mica/medie clasic * 3 4,600
Eventratie mica/medie laparoscopic * 3 6,310
Excizia formațiunii tumorale perete abdominal ** 3 5,600

 

Extirpare tumora intraabdominala laparoscopic * 5 7,000
Fisura anala clasic 1 2,800
Gastrectomie clasic * 8 15,900
Hemicolectomie clasic * 7 8,970
Hemoroizi clasic 3 4,600
Hernie epigastrica ombilicala * 2 4,990
Hernie hiatala clasic * 7 9,100
Hernie hiatala laparoscopic * 3 6,900
Hernie inghinala clasic * 3 4,600
Hernie inghinala laparoscopic * 2 5,850
Hernie ombilicala clasic * 3 4,600
Hernie ombilicala lapasroscopica * 2 5,850
Hernie perineala clasic * 3 4,990
Repunere ACN clasic * 5 7,690
Rezectie de rect laparoscopic * 6 13,210
Rezectie de rect clasic * 7 8,610
Splenectomie clasic 6 7,690
Splenectomie laparoscopic 5 9,100
Chirurgie plastica si reparatorie

 

Abdominoplastie cu repozitionare ombilicala * 3 16,100
Abdominoplastie simpla * 2 8,280
Augmentare labia minor 2 4,720
Blefaroplastie inferioara 2 5,060
Blefaroplastie superioara 2 3,680
Blefaroplastie superioara + inferioara 2 7,000
Brahioplastie bilaterala 2 6,500
Brahioplastie unilaterala 2 4,000
Chirurgia mainii Dupuytren 2 3,800
Chirurgia mainii, tendoane etc. 2 3,570
Cura chirurgicala a varicelor * 2 4,370
Excizie tumori cutanate, cicatrici vicioase, tatuaje, etc. – suprafata mare ** 2 6,850
Ginecomastie * 2 11,040
Lifting cervico-facial * 3 14,720
Lifting facial (centrofacial) * 2 11,040
Lipoabdominoplastie (lipectomie cu omfaloplastie) 3 9,200
Lipoabdominoplastie fara omfaloplastie 2 8,280
Lipoaspiratie majora * 4 24,740
Lipoaspiratie minora/ zona * 2 5,520

 

Lipofilling simplu (implant grasime)/ zona 2 4,600
Marire sani cu implante mamare * 2 10,580
Micsorare sani * 2 13,800
Micsorare sani giganti * 3 16,100
Otoplastie 2 4,600
Otoplastie unilaterala 2 2,760
Reconstructie sani doua etape * 3 18,350
Ridicare sani * 2 4,370
Neurochirurgie
Denervare fatetara 2 4,700
Fractura coloana cervicala, toracala sau lombara, prin abord anterior sau posterior * 5 8,800
Fractura coloana cervicala, toracala sau lombara, prin abord unic anterior sau posterior * 5 7,900
Hernia de disc cervicala (Abord anterior – ACDF) * 3 6,925
Hernia de disc cervicala (Abord posterior) * 3 6,925
Hernia de disc cervicala (PLDD) * 2 4,700
Hernie de disc (Microdiscectomie) 3 6,925
Hernie de disc (PLDD) 2 4,700
Kyphoplastie * 2 3,350
Spondilolisteza * 5 7,900

 

Stenoza lombara * 5 7,900
Tratamentul complicatiilor fuziunii / fixarilor spinale * 2 7,900
Tratamentul siringomieliei posttraumatice * 2 6,925
Tumori intradurale (medulare, extramedulare) * 3 6,925
Tumori vertebrale cervicale, toracale, lombare * 5 7,900
Vertebroplastie * 2 3,350
Obstetrica – Pachete nașteri
Naștere gemelara – cu medic curant 4 8,300
Naștere naturala – cu medic curant 4 6,900
Naștere naturala (travaliu in apa) – cu medic curant 4 8,300
Naștere prin cezariana – cu medic curant 4 6,900
Obstetrica-Ginecologie
Abces tubo-ovarian 4 5,400
Abces tubo-ovarian – Asocieri ale interventiilor LSK mici *** 3 3,600
Adheozioliza Minima *** 2 2,800
Amputatie de col *** 2 2,800
Anexectomie Bilaterala *** 3 3,600
Anexectomie Unilaterala *** 2 3,100
Avort terapeutic (18-24 de saptamani) – anomalii fetale majore 2 5,000

 

Chist dermoid *** 3 3,600
Chistectomie clasica *** 4 4,600
Chistectomie Unilaterala *** 2 2,800
Chistectomie Bilaterala *** 2 3,100
Cistopexie suburetrala *** 2 2,800
Cistopexie suburetrala, subvezicala *** 3 3,100
Cistopexie suburetrala, subvezicala si posterioara 3 4,800
Cistosuspensie BURCH *** 4 4,600
Colposuspensie sacrospinala 3 4,800
Corectia retroversiei 2 3,475
Cura chirurgicală a ismocelului *** 1 3,100
Drilling *** 2 2,600
Embolizarea arterelor uterine 1 4,100
Endometru parietal si corectia eventratiei *** 1 3,600
Extractie sector unic mamar 2 3,475
Histerectomia totala abdominala clasica *** 4 5,100
Histerectomie radicala clasica 5 7,450
Histerectomie radicala laparoscopica 5 7,450
Histerectomie subtotala clasica *** 4 4,600

 

Histerectomie subtotala laparoscopica *** 4 5,100
Histerectomie totala laparoscopica 4 6,125
Histerectomie totala vaginala clasica 4 6,125
Histerectomie totala vaginala laparoscopica 4 6,125
Labioplastie 1 4,600
Laparoscopie diagnostica *** 2 2,350
Mastectomia radicala 3 6,600
Mastectomia sectoriala 2 4,600
Miomectomie – miom unic intramural/subseros (pana la 4 cm) *** 3 3,100
Miomectomie – miom unic pediculat/subseros *** 2 2,800
Miomectomie *** 4 4,600
Miomectomie multiple sau miometrectomii, miome voluminoase peste la 4 cm 4 6,125
Nastere fat mort (dupa 24 saptamani) 2 5,000
Perineu posterior *** 2 2,350
Perineu posterior si anterior *** 2 2,800
Salpingectomie Bilaterala *** 2 3,100
Salpingectomie Unilaterala *** 2 2,800
Sarcina ectopica clasica 3 4,800
Sarcina ectopica laparoscopica *** 3 3,100

 

Ortopedie
Alungire tendon Achille 2 5,300
Artrita gutoasa / rezectie tof gutos 2 1,350
Artroscopie interventionala genunchi 2 2,900
Coxartroza, protezare sold * 6 8,400
Excizia bursei prepatelare ** 2 2,590
Excizia chistului medius ** 2 1,000
Excizie formatiune tisulara ** 2 3,000
Excizie formatiune tumorala ** 5 9,345
Formatiune tumorala – ablatie 2 1,490
Fractura cap radial (rezectie cap) 2 9,200
Fracturi * 3 2,800
Gonartroza, protezare genunchi * 6 8,400
Hallux Valgus * 2 5,200
IMOS Fixator extern 2 1,500
Lipom membru inferior 2 3,600
Lipom membru superior 2 6,600
Luxatie metatarso-falangiana 2 1,450
Maladia Morton 2 1,500

 

Osteosinteza oase mici * 2 2,800
Osteotomie de corectie * 2 5,200
Plastie tendon rotulian * 2 9,400
Pseudartroza rotula * 2 3,780
Pseudartroza spina tibiala (artrotomie) 2 7,400
Reconstructia artroscopica a ligamentului incrucisat anterior * 2 4,600
Reconstructia artroscopica a ligamentului incrucisat anterior + sutura de menisc * 2 6,600
Reinterventie pentru ruptura ligamentului incrucisat anterior 2 10,350
Revizie (plastie) tendon achillian 2 10,300
Revizie sold/genunchi * 6 9,400
SMOS 2 2,700
Sutura tendon achillian 2 2,900
Tumora maligna – Rezectie 2 11,000
Urologie
Cistectomie partiala 5 8,390
Cistectomie totala 7 14,360
Cistolitotomie 3 5,390
Cistolitotripsie Punch 2 4,600
Epididimectomie 2 4,470

 

Hidrocel 2 4,600
Nefrectomie (abord lombar) 5 8,390
Nefrectomie (abord transperitoneal – tumori) 5 9,900
Orhidopexie 2 4,000
Orhiectomie (cale inghinala) 2 5,190
Orhiectomie (cale scrotala) 2 4,290
Pieloplastie 5 8,390
Prostatectomie radicala 5 9,900
TUR-P bipolar 2 5,690
TUR-TV (peste 2 cm) 2 5,390
TUR-TV (sub 2cm) 2 4,600
Ureterolitotomie 4 700
Uretrotomie interna 2 4,290
Varicocel 2 4,290
Spitalizare continua / zi
– Alte servicii
Servicii de recuperare / reabilitare 1 50
Servicii de suport combinate/ zi 1 200
Servicii hoteliere/ zi 0 300

Servicii medicale de spitalizare continua (non TI) si tratament de specialitate (prețul include investigațiile, analizele medicale, serviciile hoteliere pentru pacienții asigurați)/ zi de spitalizare

Servicii medicale de spitalizare continua (non TI) si tratament de specialitate (prețul NU include investigațiile, analizele medicale, serviciile hoteliere pentru pacienții NEASIGURATI)/ zi de spitalizare

Servicii medicale de spitalizare continua (TI) si tratament de specialitate (prețul nu include investigațiile, analizele medicale, serviciile hoteliere)/ zi de spitalizare

 

Neonatologie

 

Servicii medicale de spitalizare continua de OXIGENOTERAPIE. Pacientul va beneficia de îngrijire, supraveghere medicală, de materialele sanitare necesare si de medicatia aferenta.

Servicii medicale de spitalizare continua de PERFUZIE ENDOVENOASA. Pacientul va beneficia de îngrijire, supraveghere medicală, de materialele sanitare necesare si de medicatia aferenta

Servicii medicale de spitalizare continua de RECUPERARE PONDERALĂ. Pacientul va beneficia de îngrijire supraveghere medicală și alimentație

 

Servicii medicale de spitalizare continua de SUPORT RESPIRATOR. Pacientul va beneficia de îngrijire, supraveghere medicală, de materialele sanitare necesare si de medicatia aferenta

 

Spitalizare zi

 

– Alte servicii
Anestezie generala (IOT, ML, IV) 0 1,000
Anestezie locala 0 250
Anestezie loco-regionala (peridurala, rahidiana, bloc BIER) 0 500
Transfuzie / unitate de sânge transfuzat 0 200
Chirurgie plastica si reparatorie
Chist sinovial 1 1,350
Debridare excizionala, toaleta, pansament (arsuri, escare) 1 500
Debridare excizionala, toaleta, sutura, pansament (plagi taiate) 1 700

 

 

Electrocauterizarea 1 350
Grefa de piele mare 6-10 cm 1 3,680
Grefa de piele medie de piele 4-6 cm 1 1,380
Grefa de piele mica 2-3 cm 1 980
Incizie, drenaj, toaleta, pansament (abcese, chisturi) 1 450
Lipoaspiratie minora * 1 3,680
Sindrom tunel carpian 1 1,380
Gastroenterologie
Colonoscopie ** 1 500
Gastroscopie ** 1 200
Polipectomie complexitate redusa ** 1 650
Polipectomie complexitate ridicata ** 1 800
Rectosigmoidoscopie ** 1 400
Neurochirurgie
Infiltratie epidurale, foraminale, fatetare 1 600
Obstetrica-Ginecologie
Abces glanda Bartholin 1 1,250
Ablatie endometru *** 1 2,000
Biopsie col (fără anestezie) 1 300

 

Biopsie Nodul mamar bilateral ** 1 1,800
Biopsie Nodul mamar unilateral ** 1 1,350
Cerclaj uterin *** 1 900
Chist glanda Bartholin *** 1 1,500
Chiuretaj biopsic *** 1 600
Conizatie *** 1 900
Diatermia de col *** 1 600
Electrocauterizare condiloame genitale (fără anestezie) 1 350
Electrocauterizarea 1 350
Endometru parietal simplu *** 1 1,500
Himenoplastie 1 4,500
Histeroscopie diagnostic cu anestezie *** 1 900
Histeroscopie diagnostic fără anestezie *** 1 600
Incizie, drenaj, toaleta, pansament (abcese, chisturi) 1 450
Incizie/drenaj abces mamar (3 vizite) ** 0 2,250
Intrerupere sarcina mai mare de 12 saptamani 1 1,350
Intrerupere sarcina mai mica de 12 saptamani *** 1 600
Nodul miomatos intracavitar 1 3,150
Polip *** 1 1,500

 

Sarcina oprita in evolutie mai mare de 12 saptamani 1 1,350
Sarcina oprita in evolutie mai mica de 12 saptamani 1 900
SDR Ashermann 1 3,150
Sinechie Incompleta *** 1 1,500
Uter subseptat, arcuat, bicorn 1 3,150
Ortopedie
Chist sinovial 1 1,350
Infiltratie articulara * 1 600
Infiltratie articulara cu Hyalone 1 1,400
Infiltratie peridurala caudala 1 600
Sindrom tunel carpian 1 1,380
SMOS – surub, brosa 1 600
Suprimare fire sutura/Imobilizare gipsata 1 750
Urologie
Biopsie testiculara * 1 2,300
Circumcizie 1 2,300
Vasectomie 1 2,300


Tarifele de mai sus sunt orientative si incep de la valoarea mentionata mai sus. Toate sumele se încasează in lei; atunci cand estimarea este facuta de medicul curant in euro, pretul va fi calculat la cursul de 4,6 Lei/ Euro. Sumele detaliate sunt sume nete, fără TVA. TVA-ul va fi adăugat la facturare, după caz, doar acelor servicii care trebuie încasate cu TVA.

Pentru a dovedi calitatea de asigurat va rugam sa prezentați cardul de sănătate si biletul de trimitere de la medicul de familie sau de la medicul specialist. Pentru programare va rugam apelați Call Center-ul Premiere la 0356 900.

  • Nu este inclus prețul materialului (ex.: plasa chirurgicala, balon, inel, stappler, proteza, implant, material de osteosinteza).

Pacienții internați in Spitalul Premiere plătesc integral valoarea serviciilor de anatomie patologica înainte de externare, conform indicațiilor medicului curant.

  • Nu este inclus prețul analizelor medicale (ex.: analize genetice, etc.)
  • Pretul include manopera standard a medicilor angajati/colaboratori ai Spitalului PREMIERE; in cazuri speciale, se pot adauga onorarii suplimentare pentru anumiti medici agreati de Spitalul PREMIERE – minimum 1.000 lei la serviciile de spitalizare continua, respectiv minimum 300 lei la serviciile de spitalizare de zi.

Contact Spital și Ambulatoriu Premiere

Adresa: Calea Aradului, nr. 113, Timisoara, jud. Timis
Program
Luni – Vineri, 08:00 – 20:00
Telefon
0356 900
E-mail
receptie@spitalpremiere.ro

Website: spitalpremiere.ro

Anatomie Artere Coronare. Artera coronara stanga si dreapta.

Artera coronara stângă (ACS)

Artera coronara stanga incepe cu un ostium plasat la jumătatea sinusului coronar stâng, îndreptându-se către santul coronarian stâng, situat între trunchiul arterei pulmonare și urechiusa stânga. După acest scurt traiect, ea se împarte în două ramuri: artera descendentă anterioară (ADA) și artera circumflexă (ACx). Uneori poate fi împărțită în trei ramuri, în acest caz din trunchiul comun (TACS) isi are originea și un ram intermediar.

artera coronara stangaArtera descendenta anterioara – ADA

Artera descendentă anterioară este considerată cel mai important vas al inimii, care irigă majoritatea miocardului ventricular stâng. Coboară în santul interventricular anterior cu vena mare a inimii si ajunge la vârful inimii inimii și poate continua pe fața diafragmatică cu artera recurentă, care se ridică 1-2 cm în santul posterior interventricular. Ramurile arterei descendente anterioare sunt:

ramurile septale anterioare care cad în palisadă din artera descendentă anterioară, vascularizeaza 2/3 din septul interventricular anterior, fasciculul lui His si ramurile sale (drept și stâng).

– Din artera recurentă pormesc ramuri septale pentru septul interventricular posterior, care vascularizează 1/3 din septul ventricular.

Ramurile diagonale pot varia în număr și poziție. Ele irigă peretele anterior al ventriculului stâng și o parte a mușchiului papilar anterolateral.

– da ramuri ventriculare drepte puține. Există, de obicei, artera stângă a conului pulmonar (care împreună cu o ramură omonima din artera coronară dreaptă formează “inelul conului arterial pulmonar al lui Vieussens”).

Angiografic, artera descendentă anterioară se împarte în trei segmente: proximal de la ostium până la prima diagonală (când lipsește până la prima septala), al doilea – între prima și a doua diagonală și al treilea distal de a doua diagonală.

Artera circumflexă – ACx

Inconjoară inima prin segmentul stâng al santului coronarian, inițial acoperit de urechiusa stângă, și apoi merge cu sinusul venos în santul coronarian stâng. Se termină variabil, la stânga sau la dreapta în comparație cu crux cordis, de obicei după ce da două sau trei ramificații pentru peretele lateral al ventriculului stâng – artera marginală și ramurile posterolaterale pentru peretele posterior. Nu rar, coboară în santul posterior interventricular ca arteră descendentă posterioara, din care se formează ramificații septale care iriga 1/3 din septul ventricular. Iriga peretele posterior și lateral al ventriculului stâng și o parte din mușchiul papilar anterolateral, de asemenea, în 45% din cazuri da artera nodului sinusal. În mod inconstant, poate vasculariza și nodul atrioventricular.

artera coronara dreaptaArtera coronară dreaptă – ACD

Începe în regiunea mediană a sinusului coronarian drept printr-un ostium a cărui suprafață este plasată mai mult pe marginea valvei semilunare. Poziția ostiului poate fi variabilă, ca și numărul de orificii din sinus – două sau trei, reprezentând originea unei artere sau a arterei nodului sinoatrial. Artera coronariană dreaptă se angajează în santul coronar drept, situat inițial între urechiusa dreaptă și trunchiul arterei pulmonare, înconjoară marginea inimii și ajunge pe fata diafragmatica. În cazul dominantei drepte, intră în santul interventricular posterior și devine artera interventriculară posterioară care va da ramificații septale pentru treimea posterioara a septului ventricular.

Angiografic are trei segmente: proximal – de la ostium la primul genunchi al arterei; mediu – între primul si al doilea genunchi (care corespunde căii prin santul atrioventricular) și distal (până la crux cordis – definită drept bifurcația arterei coronare dreapte in artera interventriculara posterioara și sistemul posterolateral). Ramurile arterei coronare drepte sunt: artera nodului sinusal, artera nodului atrioventricular, artera conului arterei pulmonare care face anastomoza cu artera coronariana stanga si ramificatii pentru peretele liber al ventriculului drept.

Noțiunea de dominanță coronariana

Artera care furnizează sânge pentru fața inferioară a inimii se numește “dominantă” și este reprezentată de artera descendentă posterioară și sistemul posterior-lateral. Aceste vase sunt ramuri ale arterei coronare drepte (85% din cazuri) sau arterei circumflexe (8% din cazuri). Sistem coronarian echilibrat (7% din cazuri): artera descendentă posterioară este dată de artera coronară dreaptă și sistemul postero-lateral de către artera circumflexă.

Artera coronara infundata

Bradicardie sinusală – Puls Mic

Bradicardia sinusală poate fi definită ca un ritm sinusal cu o frecvență cardiacă de repaus de 60 de bătăi pe minut sau mai puțin. Cu toate acestea, câțiva pacienți sunt de fapt simptomatici doar când ritmul cardiac scade la mai puțin de 50 de batai pe minut. Potențialul de acțiune responsabil pentru acest ritm apare din nodul sinusal și cauzează o undă P pe ECG-ul de suprafață care este normal atât în ceea ce privește amplitudinea, cât și vectorul electric. Prezența bradicardiei sinusale în sine nu cauzează o schimbare în complexul QRS și în cadrul undei T. Frecvența bradicardiei sinusale nu este cunoscută, având în vedere că majoritatea cazurilor reprezintă variante normale. Deși incidenta sindromului de sinus bolnav (sick sinus syndrome) este necunoscută în populația generală, la pacienții cardiaci s-a estimat că este de 3 la 5000.

Fiziopatologia bradicardiei sinusale

Fiziopatologia bradicardiei sinusale depinde de cauza care stă la baza acesteia. În mod obișnuit, bradicardia sinusală este o constatare accidentală la indivizi sănătoși, în special la adulții tineri, sportivi sau pacienți care dorm. Alte cauze de bradicardie sinusală sunt legate de creșterea tonusului vagal.

Cauzele fiziologice ale tonusului vagal crescut includ bradicardia observată la sportivi. Cauzele patologice includ, dar nu se limitează la, infarct miocardic de perete inferior, expunere toxică, tulburări electrolitice, infecții, apnee în somn, efecte medicamentoase, hipoglicemie, hipotiroidism și presiune intracraniană crescută.
Bradicardia sinusală poate fi, de asemenea, cauzată de sindromul sinusului bolnav, care implică o disfuncție a capacității nodului sinusal de a genera sau transmite un potențial de acțiune la atriu. Sindromul sinusal bolnav include o varietate de tulburări și procese patologice care sunt grupate într-un sindrom clinic. Sindromul include semne și simptome legate de hipoperfuzia cerebrală în asociere cu bradicardie sinusală, stop sinusal, bloc sinoatrial (SA), hipersensibilitate carotidiana sau episoade alternante de bradicardie și tahicardie.
Sindromul sinusului bolnav apare cel mai frecvent la pacienții vârstnici cu boală cardiovasculară concomitentă și are o evolutie imprevizibila.

Cauzele bradicardiei sinusale includ următoarele:
– Una dintre cele mai frecvente cauze patologice ale bradicardiei sinusale simptomatice este sindromul sinusului bolnav;
– Cele mai frecvente medicamente responsabile includ dozele terapeutice și supradozele glicozidelor digitalice, beta-blocantelor și agenților de blocare a canalelor de calciu;
– Alte medicamente din sfera cardiaca mai puțin frecvent implicate includ medicamente antiaritmice de clasă I și amiodarona;
– O varietate largă de alte medicamente și toxine au fost raportate ca provocând bradicardie, incluzând litiu, paclitaxel, toluen, dimetilsulfoxid (DMSO), acetilcolină oftalmică topică, fentanil, alfentanil, sufentanil, rezerpină și clonidină.
– Bradicardia sinusală poate fi observată la hipotermie, hipoglicemie și apnee în somn;
– Mai puțin frecvent, nodul sinusal poate fi afectat ca urmare a difteriei, a febrei reumatice sau a miocarditei virale.

Bradicardia sinusală este cel mai adesea asimptomatică. Cu toate acestea, simptomele pot include următoarele, atunci când este severa: sincopă, ameţeală, slăbiciune, dureri în piept, dificultăți de respirație, intoleranța la efort.

Analizele de laborator pot fi utile dacă se consideră că etiologia bradicardiei este legată de electroliți, droguri sau toxine. În cazul sindromului sinusului bolnav, analizele de laborator de rutină sunt rareori de valoare specifică.

Dacă pacientul este simptomatic și aceasta este prezentarea inițială, analizele vir include următoarele:
– Nivelul electroliților;
– Nivelul glucozei;
– Nivelul calciului;
– Nivelul de magneziu;
– Testele funcției tiroidiene;
– Examen toxicologic
– Troponina

Tratament bradicardie sinusala

Îngrijirea în UPU trebuie să asigure rapid stabilitatea stării pacientului. Aceasta este urmată de o investigație a cauzei care stă la baza bradicardiei. Pacienții aflați în stare instabilă pot necesita intubare endotraheală imediată și o stimulare transcutanată sau transvenoasa. Pacienții trebuie să aibă monitorizare cardiacă continuă și acces intravenos. La pacienții stabili hemodinamic, atenția trebuie îndreptată către cauza principală a bradicardiei. În sindromul sinusului bolnav, abordările de terapie medicamentoasă au fost relativ dezamăgitoare. În timp ce atropina a ajutat tranzitoriu in cazul unor pacienți, majoritatea pacienților necesită în cele din urmă plasarea unui stimulator cardiac.

La pacienții cu bradicardie sinusală secundară utilizării terapeutice a digitalei, a beta-blocantelor sau a blocantelor de canale de calciu, întreruperea medicamentului, împreună cu observația monitorizată, sunt adesea tot ceea ce este necesar. Ocazional, este necesara atropina intravenos și stimulare temporară. Tratamentul bradicardiei postinfecțioase necesită de obicei o stimulare permanentă.

Măsurile de reîncălzire și de susținere sunt bazele terapiei la pacientii cu hipotermie.

Apneea de somn este de obicei tratată prin pierderea în greutate, ventilatie cu presiune pozitiva a căilor respiratorii pe cale nazală nazală (BiPAP) și, ocazional, o intervenție chirurgicală.

 

Sindromul de QT lung

Sindromul QT lung este o afecțiune congenitală caracterizată printr-o prelungire a intervalului QT pe electrocardiograma și o tendință spre tahiaritmiile ventriculare, care pot duce la sincopă, stop cardiac sau moarte subită.

QT lung – semne si simptome

Sindromul de QT lung este, de obicei, diagnosticat după ce o persoană are un eveniment cardiac (de exemplu, sincopă, stop cardiac). În unele situații, această afecțiune este diagnosticată după ce un membru al familiei moare brusc. La unele persoane, diagnosticul se face atunci când o electrocardiogramă prezintă o prelungire a intervalului QT. Un istoric de evenimente cardiace este cea mai tipică prezentare clinică la pacienții cu sindrom de QT lung.

Diagnostic QT lung

Constatările privind examenul fizic nu indică, de obicei, diagnosticul de sindrom QT lung, deși unii pacienți pot prezenta bradicardie excesivă la vârsta lor și unii pacienți pot avea pierderi de auz (surditate congenitală), indicând posibilitatea apariției sindromului Jervell și Lange-Nielsen. Anomaliile scheletice, cum ar fi statura scurtă și scolioza, sunt observate în cazul tipului 7 de QT lung (sindromul Andersen) și bolile cardiace congenitale, problemele cognitive și comportamentale, bolilor musculo-scheletice și disfuncții imune pot fi observate la cei cu tip 8 de QT lung (sindromul Timothy).

Investigatii

Studiile de diagnostic la pacienții cu sindrom de QT lung suspectat includ următoarele:
Nivelul de potasiu și magneziu din ser;
Testele funcției tiroidiene;
Electrocardiografia pacientului și a membrilor familiei;
Provocarea farmacologică cu epinefrină sau izoproterenol la pacienții cu o prezentare la limită;
Testarea genetică a pacientului și a membrilor familiei.

Se vor determina de rutina concentrațiile serice de potasiu (și uneori magneziu) și funcția tiroidiană la pacienții care prezintă o prelungire a intervalului QT după evenimentele aritmice, pentru a elimina motivele secundare pentru anomaliile de repolarizare.
Analiza duratei repolarizării (QTc) și a morfologiei ECG a pacientului cat și a ECGului rudelor pacientului conduce frecvent la un diagnostic precis.

Imagistică

Studiile de imagistică (de exemplu, ecocardiografia, imagistica prin rezonanță magnetică [RMN]) pot contribui numai la excluderea altor potențiale cauze ale evenimentelor aritmice (de exemplu cardiomiopatie hipertrofică, cardiomiopatie ventriculară dreapta aritmogenă) sau boli cardiace congenitale asociate într-un mic subset de pacienți cu sindrom de QT lung, cum ar fi persoanele cu tipul 8 de QT lung.

Criterii de diagnostic QT lung

O prezentare cu sincopă sau moarte subită cardiacă, în combinație cu un QT lung pe un ECG, în mod tipic sugerează sindromul QT lung și conduce la testarea genetică pentru a diagnostica boala. Cu toate acestea, la mulți pacienți prezentarea nu este tipică. Prin urmare, pot fi indicate alte teste.
În 1993, Schwartz și alții au sugerat criterii de diagnosticare care încă servesc drept cele mai bune criterii pentru medici. În modelul lor, criteriile sunt împărțite la 3 categorii principale. Scorul maxim este de 9, cu un scor mai mare de 3 indicând o probabilitate mare de sindrom de QT lung.

Electrocardiograma

Așa cum au sugerat criteriile menționate anterior de Schwartz și colab., cele mai utile constatări ECG sunt prelungirea intervalului QT, torsada varfurilor, alternanta undelor T și anumite morfologii ale undelor T.

Prelungirea intervalului QTc este definită pe baza criteriilor specifice vârstei și sexului. QTc se calculează prin împărțirea intervalului QT măsurat cu rădăcina pătrată a intervalului R-R, ambele măsurate în secunde. Prelungirea QTc mai mare de 0,46 secunde indică o probabilitate crescută de sindrom QT lung.

Cu toate acestea, aproximativ 10-15% dintre pacienții pozitivi genetic pentru LQTS prezintă o durată a QTc în intervalul de referință.

Bradicardie și tahicardie

Bradicardia și tahicardia necesită o atenție deosebită. Bradicardia este inclusă în criteriile de diagnosticare și adaugă 0,5 puncte la scor. Tahicardia necesită o atenție deosebită, de asemenea, deoarece QTc poate fi supra-corectată într-o situație tahicardică (de exemplu la sugari).

Alternanta unde T

Alternanta undelor T vizibila la pacienții cu QT lung indică un risc crescut de aritmii cardiace (adică torsada vârfurilor și fibrilația ventriculară).
Detectarea alternantei undelor T are o sensibilitate scăzută și o specificitate ridicată în diagnosticarea sindromului de QT lung.

Provocarea farmacologică

Provocarea farmacologică cu epinefrină sau izoproterenol ajută la diagnosticarea sindromului de QT lung la pacienții cu o prezentare la limită. De asemenea, poate furniza informații privind tipul de mutație prezentă.

Testarea membrilor familiei

Este important să revizuiți ECG-urile membrilor familiei unui pacient cu QT lung, să obțineți un istoric detaliat și să efectuați examinări fizice. Cu toate acestea, absența constatărilor ECG ale sindromului de QT lung la membrii familiei nu exclude diagnosticul. Ideal, toți membrii familiei ar trebui să fie testați pentru mutații pentru a limita riscul de aritmie și moarte subită cardiacă. Testarea este relevantă în special dacă pacientul a fost expus la un medicament care prelungește intervalul QT.

Testarea genetică

Pacienții cu o prezentare clinică sau ECG a sindromului QT lung (LQTS) au nevoie de teste genetice pentru a identifica mutația. Testarea genetică pentru mutații cunoscute în probele de acid deoxiribonucleic (ADN) de la pacienți devine accesibilă în centrele specializate, deși astfel de teste pot genera cheltuieli considerabile, iar acoperirea de asigurare pentru testarea genetică necesită adesea intervenții.

Identificarea mutației genetice a sindromului QT lung (LQTS) confirmă diagnosticul. Cu toate acestea, un rezultat negativ asupra testelor genetice are o valoare de diagnostic limitată, deoarece doar aproximativ 50% dintre pacienții cu LQTS au mutații cunoscute. Restul de jumătate dintre pacienții cu LQTS pot avea mutații ale unor gene necunoscute. Prin urmare, testarea genetică are o specificitate ridicată, dar o sensibilitate scăzută.

Tratament QT lung

Toți pacienții cu sindrom QT lung (LQTS) ar trebui să evite medicamentele care prelungesc intervalul QT sau care reduc nivelul de potasiu sau magneziu. Deficitul de potasiu și magneziu trebuie corectat.

Deși tratarea pacienților asimptomatici este oarecum controversată, o abordare sigură este de a trata toți pacienții cu LQTS congenital, deoarece moartea subită cardiacă poate fi prima manifestare.

Beta-blocantele sunt medicamente de prima alegere pentru pacienții cu LQTS. Efectul protector al beta-blocantelor este legat de blocarea adrenergică, care diminuează riscul de aritmii cardiace. Acestea pot reduce, de asemenea, intervalul QT la unii pacienți.

În familiile de pacienți cu LQTS confirmat genotipic, trebuie avută în vedere consilierea genetică a pacienților și a membrilor familiei.

Pacienții cu LQTS sunt frecvent spitalizați într-o unitate monitorizată după ce au avut un eveniment cardiac (de exemplu, sincopă, stop cardiac) pentru a permite salvarea imediată în cazul apariției aritmiilor cardiace.

Persoanele asimptomatice cu LQTS de obicei nu necesită spitalizare. Cu toate acestea, evaluați-le cu atenție și asigurați-vă sa fie urmarite in ambulatoriu. Un cardiolog sau un electrofiziolog cardiac ar trebui să examineze în mod regulat pacienții cu LQTS.

Ce spun ghidurile

– Nici o participare la sporturile competitive pentru pacienții cu diagnosticul stabilit prin teste genetice.
– Beta-blocantele trebuie administrate pacienților cu intervalul QTc lung (> 460 ms la femei și> 440 ms la bărbați) și sunt recomandați (clasa IIa) pentru pacienții cu un interval QTc normal.
– Un cardioverter-defibrilator implantabil (ICD) trebuie utilizat la supraviețuitorii unui stop cardiac și este recomandat (clasa IIa) pentru pacienții cu sincopă în timp ce li se administrează beta-blocante; Tratamentul cu ICD poate fi considerat (clasa IIb) pentru preventia primară la pacienții cu caracteristici care sugerează riscuri ridicate (incluzând LQT2, LQT3 și QTc> 500 ms).

Beta-Blocantele

Beta-blocantele sunt eficiente în prevenirea evenimentelor cardiace la aproximativ 70% dintre pacienți, în timp ce evenimentele cardiace continuă să se producă, în pofida terapiei cu beta-blocante la restul de 30%.

Propranololul și nadololul sunt cei mai frecvent utilizați beta-blocanți, deși atenololul și metoprololul sunt prescrise, de asemenea, la pacienții cu sindrom QT lung (LQTS). Diferitele beta-blocante demonstrează o eficacitate similară în prevenirea evenimentelor cardiace la pacienții cu LQTS. Răspunsul la terapia cu beta-blocante poate varia în funcție de evenimentul declanșator. Un studiu efectuat de Goldenberg și colaboratorii a constatat că la pacienții cu LQT1, terapia cu beta-blocante este eficientă atunci când antrenamentul declanșează evenimentul, dar este ineficient dacă evenimentul are loc în timpul somnului sau excitării.
Deși de ani de zile doza recomandată de beta-blocante a fost relativ mare (de exemplu, propranolol 3 mg / kg / zi sau 210 mg / zi la o persoană de 70 kg), datele sugerează acum că dozele mai mici au un efect de protecție similar dozelor crescute.

Stelectomia

Excizia ganglionului stelat cervicotoracic stâng este o altă măsură terapeutică antiadrenergică utilizată la pacienții cu QT lung cu risc crescut, în special la cei cu evenimente cardiace recurente în ciuda terapiei beta-blocante.

Stelectomia scade riscul evenimentelor cardiace la pacienții cu risc crescut, deși este mai eficace la pacienții cu LQT1 decât la cei cu alte tipuri de LQTS. Deși această tehnică scade riscul evenimentelor cardiace, aceasta nu elimină riscul. Prin urmare, utilizarea unui defibrilator implantabil este superioară stelectomiei cervicotoracice. Cu toate acestea, stelectomia cervicotoracică poate fi indicată la unii pacienți cu risc sporit și la pacienții care au mai multe descarcari ale ICD în timp ce sunt tratați cu beta-blocante.

Considerații legate de activitatea fizică

Activitatea fizică, înotul și emoțiile legate de stres declanșează frecvent evenimente cardiace la pacienții cu sindrom QT lung (LQTS). Prin urmare, descurajați pacienții să participe la sporturi competitive. Efectul declanșator al exercițiului și tahicardiei și, prin urmare, efectul protector al beta-blocantelor variază în funcție de tipul de LQTS.

Tahicardia și exercițiile nu declanșează evenimente la cei cu LQT3, ci evenimentele se întâmplă de obicei în timpul somnului. Deoarece tahicardia nu este un declanșator, rolul beta-blocantelor în prevenirea evenimentelor cardiace ale LQT3 este dezbătut. Mexiletina, un blocant al canalelor de sodiu, poate îmbunătăți protecția în aceast subgrup de pacienți. Unii experți sugerează utilizarea unui beta-blocant combinat cu mexiletina la pacienții cu LQT3.

Medicamente ce trebuie evitate în sindromul de QT lung

Anestezice sau medicamente pentru astm

Epinefrina (adrenalina) pentru anestezie locală sau ca medicament pentru astm ar trebui evitată la pacienții cu sindrom QT lung (LQTS).

Antihistaminice

Antihistaminicele care trebuie evitate includ următoarele:
Terfenadină – Pentru alergii
Astemizol – Pentru alergii
Difenhidramina – Pentru alergii

Antibiotice

Antibioticele care trebuie evitate includ următoarele:
Eritromicina – Pentru infecții pulmonare, ureche și gât
Trimetoprim și sulfametoxazol (Bactrim, Septra) – Pentru infecții urinare, ureche și pulmonare
Pentamidina (Pentam, intravenos) – Pentru infecții pulmonare

Medicamente pentru inima

Medicamentele care trebuie evitate la pacienții cu LQTS includ următoarele:
Quinidine (Quinidine, Quinidex, Duraquin, Quinaglute) – Pentru anomalii ale ritmului cardiac
Procainamidă (Pronestyl) – Pentru anomalii ale ritmului cardiac
Disopyramidă (Norpace) – Pentru anomalii ale ritmului cardiac
Sotalol (Betapace) – Pentru anomalii ale ritmului cardiac
Probucol (Lorelco) – Pentru trigliceride mari, colesterol
Bepridil (Vascor) – pentru dureri în piept (angina pectorală)
Dofetilid (Tikosyn) – Pentru fibrilația atrială
Ibutilida (Corvert) – Pentru fibrilația atrială

Medicamente gastro-intestinale

Cisaprid (Propulsid), pentru reflux esofagian și indigestie acidă, ar trebui evitat.

Medicamente antifungice

Agenții antifungici care trebuie evitați includ următoarele:
Ketoconazol (Nizoral) – Pentru infecții fungice
Fluconazol (Diflucan) – Pentru infecții fungice
Itraconazol (Sporanox) – Pentru infecții fungice

Medicamente psihotrope

Următoarele medicamente psihotrope trebuie evitate la pacienții cu LQTS:
Antidepresive triciclice (Elavil, Norpramin, Vivactil) – Pentru depresie
Derivați de fenotiazină (Compazine, Stelazine, Thorazine, Mellaril, Trilafon) – pentru tulburări psihice
Butropenone (Haloperidol) – Pentru tulburări psihice
Benzisoxazol (Risperdal) – Pentru tulburări mintale
Difenilbutilpiperidină (Orap) – Pentru tulburări mintale

Medicamente pentru pierderea potasiului

Medicamentele pentru pierderea de potasiu care trebuie evitate includ următoarele:
Indapamida – Pentru edeme
Alte diuretice
Medicamente pentru vărsături și diaree

Toxicitatea Digitalica

Incidenta toxicitatii digitalice a scazut in ultimii ani, datorita utilizarii scazute impreuna cu tehnologia imbunatatita pentru monitorizarea nivelurilor de droguri si cresterea gradului de constientizare a interactiunilor medicamentoase. Cu toate acestea, toxicitatea glicozidelor cardiace continuă să fie o problemă, datorită utilizării pe scară largă a digoxinei (un preparat digitalis) și a ferestrei terapeutice înguste.

Este important să aflați sursa, cantitatea, timpul de ingestie, prezența oricărui coingestant și comorbiditățile pacientului. Toxicitatea digitalică acută poate rezulta din supradozarea neintenționată, suicidală sau omucidă a preparatului digitalic sau ingestia accidentală a plantelor care conțin glicozide cardiace. Toxicitatea cronică la pacienții aflați în tratament cu digoxină poate rezulta din deteriorarea funcției renale, deshidratare, tulburări electrolitice sau interacțiuni medicamentoase. Modificările frecvenței și ritmului cardiac din toxicitatea digitalică pot reproduce aproape toate mecanismele cunoscute de disaritmie.

Semne si simptome in toxicitatea digitalica

Toxicitatea digitală produce manifestări neurologice, vizuale, gastrointestinale și cardiace. Greața, vărsăturile și somnolența sunt printre cele mai frecvente manifestări extracardice.

Simptomele neurologice ale toxicității digitalice includ următoarele:
Somnolenţă
Letargie
Oboseală
Nevralgie
Durere de cap
Ameţeală
Confuzie sau deranjament
Halucinații
Convulsii (rare)
Parestezii și dureri neuropatice
Aberația vizuală este adesea o indicație timpurie a toxicității digitale. Distorsiunea galben-verde este cea mai frecventă, dar se produc și distorsiuni roșii, maro, albastre și albe. De asemenea, poate provoca si următoarele:
Fotofobie
Photopsia
Scaderea acuitatii vizuale
Halouri galbene în jurul luminilor (xanthopsia)
Ambilopie sau scotomate tranzitorii

Simptomele gastrointestinale în toxicitatea acută sau cronică includ următoarele:
Anorexia
Slăbire
Greaţă
Vărsături
Durere abdominală
Diaree
Ischemia mesenterică (o complicație rară de perfuzie rapidă IV)

Simptomele cardiace includ următoarele:
Palpitații
Dificultăți de respirație
Sincopă
Umflarea extremităților inferioare
Bradicardie
Hipotensiune
Dispneea

Diagnostic intoxicatie digitalica

Investigatiile la pacienții cu toxicitate digitalica posibilă includ următoarele:
Nivelul digoxinei serice
Electroliți – ionograma
Studiile privind funcția renală
ECG

Nivelul digoxinei serice
Nivelurile terapeutice sunt de 0,6-1,3 până la 2,6 ng / ml.
Nivelurile asociate cu toxicitatea se suprapun între intervalele terapeutice și cele toxice.
Rezultatele fals-negative pot să apară cu ingestia acută a glicozidelor cardiace nondigoxinice (de exemplu, compuși din plante, cum ar fi foxglove sau oleander)
Nivelurile serice determinate in mai puțin de 6-8 ore după o ingestie acută nu prezic neapărat toxicitatea.
Cea mai bună modalitate de a ghida tratamentul este urmărirea nivelului digoxinei și corelarea acestuia cu concentrațiile de potasiu seric și constatările clinice și ECG ale pacientului.

Electroliții
În caz de toxicitate acută, hiperkaliemia este frecventă
Toxicitatea cronică este adesea însoțită de hipokaliemie și hipomagneziemie

Electrocardiografie
Toxicitatea digoxinei poate provoca aproape orice disaritmie
În mod clasic, apar aritmii asociate cu un automatism crescut și o conducere AV scăzută.
Bradicardia sinusală și blocurile de conducere AV sunt cele mai frecvente modificări ECG la populația pediatrică, în timp ce extrasistolia ventriculară este mai frecventă la adulți.
Tahicardia atrială nonparoxistică cu bloc cardiac și tahicardia ventriculară bidirecțională sunt în mod particular caracteristice pentru toxicitatea severă digitalica.

Managementul intoxicatiei digitalice

Tratamentul suportiv pentru toxicitatea digitalica include următoarele:
Hidratarea cu fluide IV
Oxigenarea și susținerea funcției de ventilație
Întreruperea medicamentului și, uneori, corectarea dezechilibrelor electrolitice

Decontaminarea gastrointestinala
Cărbunele activat este indicat pentru supradozaj acut sau ingestie accidentală
Legăturile rășinoase (de exemplu, colestiramină) se pot lega de digoxina.

Tratamentul dezechilibrului electrolitic
Pentru hiperkaliemie, utilizați insulină plus glucoză și bicarbonat de sodiu, dacă pacientul este acidotic.
Tratamentul cu fragmente Fab de digoxin este indicat pentru un nivel K+ mai mare de 5 mEq/L
Hemodializa poate fi necesară pentru hiperkaliemia necontrolată
Corectati hipokaliemia (de obicei, în intoxicație cronică).
Hipomagneziemia concomitentă poate determina hipokaliemie refractară

Digoxin Fab
Fragmentul digoxin Fab este considerat tratamentul de primă linie pentru aritmiile semnificative cauzate de toxicitatea digitalică. Indicații pentru utilizarea sa, în absența contraindicațiilor specifice, includ următoarele:
Ingestia de cantități masive de digitala (la copii, 4 mg sau 0,1 mg / kg, la adulți, 10 mg)
Nivelul digoxinei serice mai mare de 10 ng / ml la adulți (adică 6-8 ore după ingestia acută sau la momentul inițial al toxicității cronice)
Hiperkaliemia (nivel de potasiu al serului mai mare de 5 mEq / L)
Starea mentală modificată atribuită toxicității digoxinei
Instalarea rapid progresiva de semne și simptome de toxicitate

Managementul aritmiilor
La pacienții stabili hemodinamic, bradiaritmiile și aritmiile supraventriculare pot fi tratate suportiv.
Beta-blocantele cu durată scurtă de acțiune (de exemplu, esmololul) pot fi utile pentru tahiaritmiile supraventriculare cu frecventa mare ventriculara, dar pot precipita un bloc AV avansat sau complet la pacienții cu depresie sinoatrială sau atrioventriculara.
Fenitoina și lidocaina sunt utile pentru tahicardia ventriculară dacă terapia imună este ineficientă sau indisponibilă
Fenitoina poate suprima tahiaritmiile induse de digitala
Atropina s-a dovedit a fi de ajutor în reversia bradicardiei sinusale severe.
Sulfatul de magneziu poate duce la încetarea unor aritmii, dar este contraindicat in prezenta bradicardiei sau blocului AV și trebuie utilizat cu prudență la pacienții cu insuficiență renală
Cardioversia pentru aritmii severe datorate digitalei poate precipita fibrilația ventriculară și asistolia, dar poate fi utilizată dacă pacientul este instabil hemodinamic și are o tahicardie cu complexe largi și dacă tahicardia fasciculară a fost exclusă.

TAVI – Înlocuirea Transcateter a Valvei Aortice

Stenoza aortică severă simptomatică poartă un prognostic slab. Până de curând, înlocuirea chirurgicală a valvei aortice a fost standardul de îngrijire la adulții cu stenoză aortică severă. Cu toate acestea, riscurile asociate cu înlocuirea chirurgicală a valvei aortice sunt crescute la pacienții vârstnici și la cei cu insuficiență cardiacă sistolică severă sau boală arterială coronariană severă, precum și la pacienți cu comorbidități cum ar fi boala arterială cerebrovasculară și periferică, boala renală cronică și tulburări respiratorii cronice.

 

În 2002, Allen Cribier a implantat primul TAVR uman folosind o valva ecvină cu un cadru expandabil cu baloane. Dispozitivele disponibile în prezent includ proteza CoreValve autoaplicabilă (Medtronic, Minneapolis, Minnesota) și proteza Edwards SAPIEN expandabilă cu baloane (Edwards Lifesciences, Irvine, California). TAVI devine din ce în ce mai frecventă și mai mult de 30 000 de pacienți cu stenoză aortică simptomatică severă și contraindicații sau care prezintă risc crescut de intervenție chirurgicală au fost supuși tratamentului. Această tehnică se află încă în stadiile incipiente, însă dovezile au fost dezvoltate prin studii observaționale, registre naționale și de dispozitive specifice și studii clinice randomizate.

Indicații pentru TAVI

Criterii de includere

În prezent, nu există indicații sau recomandări stabilite pentru TAVI în Statele Unite. În studiile clinice criteriile de includere au fost după cum urmează:
1. Pacienții cu stenoză valvulară aortică calcificata cu următoarele criterii ecocardiografice: gradient mediu mai mare de 40 mm Hg sau viteza jetului mai mare de 4 m / s și o arie inițială a valvei aortice (AVA) mai mică de 0,8 cm2 sau zonă de orificiu efectiv indexată (EOA ) mai mică de 0,5 cm2/m2; Calificarea măsurării inițiale a AVA trebuie să se situeze în termen de 45 de zile inainte de data procedurii
2. Un intervenționist cardiac și doi chirurgi cardiotoracici experimentați sunt de acord că factorii medicali fie împiedică operația, fie prezintă un risc ridicat pentru înlocuirea valvei aortice chirurgical, pe baza unei concluzii potrivit căreia probabilitatea decesului sau morbiditatea ireversibilă depășește probabilitatea unei îmbunătățiri semnificative; Notele de consultație ale medicilor trebuie să precizeze factorii medicali sau anatomici care duc la această concluzie; Cel puțin 1 dintre evaluatorii chirurgiei cardiace trebuie să fi evaluat fizic pacientul.
3. Se consideră că pacientul are stenoză a valvelor aortice simptomatică, diferențiată de simptomele asociate cu afecțiunile comorbide și așa cum a fost demonstrată de clasa funcțională II sau mai mare de către New York Heart Association (NYHA).

În Uniunea Europeană, TAVI este disponibil în comerț, iar procedura este efectuată la pacienții cu stenoză aortică severă, care sunt candidați chirurgicali cu risc sporit, cu un EuroScore logistic mai mare de 20% și la pacienții care au o contraindicație a inlocuirii chirurgicale a valvei aortice.

Contraindicații pentru TAVI

Contraindicațiile privind TAVI și criteriile de excludere sunt următoarele:
1. Dovezi ale unui infarct miocardic acut (MI) la o lună (30 de zile) sau mai puțin, cu creșterea totală a creatin-kinazei MB de două ori fata de normal în prezența creșterii și nivelului troponinei.
2. Valva aortică este o valva bicuspidă sau unicuspidă congenitală sau este necalcificată.
3. Boala combinata a valvei aortice (stenoza aortică și regurgitare aortică cu regurgitare aortică predominantă).
4. Instabilitatea hemodinamică sau respiratorie care necesită suport inotrop, ventilație mecanică sau asistență mecanică a inimii în decurs de 30 de zile de la evaluare.
5. Nevoia unei intervenții chirurgicale de urgență pentru orice motiv.
6. Cardiomiopatie hipertrofică, cu sau fără obstrucție.
7. Disfuncție ventriculară stângă severă, cu o fracție de ejecție ventriculară stângă (LVEF) mai mică de 20%.
8. Hipertensiunea pulmonară severă și disfuncția ventriculului drept (RV)
9. Dovezi ecocardiografice ale unei mase intracardiace, a trombozei sau a vegetației
10. O contraindicație cunoscută sau o hipersensibilitate la toate regimurile anticoagulante sau o incapacitate de a se supune anticoagulării pentru procedura de studiu.
11. Inelul aortic nativ mai mic de 18 mm sau mai mare de 25 mm măsurat ecocardiografic.
12. Accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor (TIA) în termen de 6 luni (180 zile) inaintea procedurii.
13. Insuficiența renală (nivelul creatininei> 3 mg / dl) și / sau stadiul terminal al bolii renale care necesită dializă cronică.
14. Se estimează speranța de viață mai mică de 12 luni (365 zile) datorită condițiilor non-cardiace comorbide.
15. Dementa severă incapacitantă
16. Boala aortică semnificativă, incluzând anevrismul aortic abdominal sau toracic, definit ca diametru maximal al lumenului de 5 cm sau mai mare, tortuozitate marcata (îndoire hiperacută), aterom de arc aortic (mai ales dacă este gros (> 5 mm, proeminent sau ulcerat).
17. Regurgitare mitrală severă.

Testul de efort cardiovascular – interpretare pozitiv sau negativ, durata

Testul de efort cardiovascular este o investigatie folosita pentru evaluarea functiei cardiace. Poate releva existenta unei afectiuni coronariene, inaparenta pe o electrocardiograma (EKG) de repaus. In timpul efortului fizic nevoia de oxigen a miocardului (muschiul inimii) este crescuta. In cazul in care exista o ingustare a arterelor coronariene (vasele inimii), in timpul efortului fizic nevoia crescuta de oxigen poate determina aparitia de simptome si modificari EKG, care sa sugereze existenta unei afectiuni coronariene.

testul de efort
Bicicleta folosita pentru testul de efort

Se recomanda ca pacientii sa fie imbracati si incaltati comod, deoarece urmeaza sa depuna un efort fizic moderat. Testul se incepe prin masurarea frecventei cardiace si a tensiunii arteriale. De asemenea, se efectueaza o electrocardiograma de repaus. Apoi se aplica pe corp sase pana la doisprezece electrozi, care sunt conectati la un aparat EKG si un calculator, ce monitorizeaza si inregistreaza activitatea electrica a cordului. Cel testat va trebui sa pedaleze pe o bicicleta asemanatoare cu cea obisnuita, urmand un anumit protocol, care presupune cresterea in trepte a rezistentei la pedalat, fiecare treapta a cate 30 W avand durata de 3 minute. Obisnuit se utilizeaza 3 trepte sau atingerea unei frecvente cardiace maxime. La sfârşitul fiecărei trepte de efort se măsoară frecvenţa cardiacă, tensiunea arteriala şi se înregistrează un traseu ECG. Intregul test de efort dureaza intre 15 si 30 de minute.

Testul de efort cardiovascular este oprit atunci cand pacientul resimte dureri in piept, dificultate la respiratie, palpitatii (aritmii), ameteli sau cand inregistrarea EKG arata modificari semnificative pentru o afectiune coronariana. De asemenea, testul mai poate fi oprit atunci cand cel testat nu mai poate rezista la cresterea efortului, in ciuda lipsei modificarilor EKG sau a simptomelor sugestive.

Interpretarea testului ia in considerare mai multe criterii: clinice, electrocardiografice, hemodinamice. In urma rezultatelor testului de efort, medicul cardiolog poate stabili un diagnostic si va face recomandari in privinta tratamentului si a altor investigatii necesare (coronarografie, etc.).

Pregatire pacient

Spuneti medicului dumneavoastra daca:
• luati orice fel de medicamente, inclusiv cele pentru disfunctii erectile (precum Viagra);
• sunteti alergic la orice fel de medicamente, inclusiv anestezice;
• aveti probleme de coagulare sau luati anticoagulante;
• aveti probleme articulare si nu puteti face efort fizic;
• sunteti insarcinata.

Contraindicatii pentru testul de efort cardiovascular

Testul de efort nu este indicat in afectiuni severe cardiace sau ale altor organe (de exemplu bolile pulmonare), hipertensiune arteriala severa necontrolata terapeutic, anemie, infectii acute, etc. Testul de efort nu este util atunci cand pe electrocardiograma de repaus apar modificari care nu permit interpretarea testului ( de pilda in blocul de ramura stanga) sau cand pacientul nu poate face efort ( arteriopatie periferica, artroza, etc.).

Testarea la efort poate avea o serie de complicatii cardiace sau non-cardiace, rar intalnite in practica curenta. Analiza unui numar foarte mare de teste, a aratat o mortalitate de 0,5 la 10.000 de teste efectuate. Complicatiile cardiace, intalnite cu o frecventa de 2,3-4,8‱, sunt reprezentate, in ordine descrescatoare, de: hipotensiune arteriala, insuficienta cardiaca acuta, ritmuri cardiace rare (in special cand cauza este boala cardiaca ischemica), tahiaritmii ventriculare si sindroame coronariene acute. Oricare din aceste complicatii este o indicatie de oprire imediata a testului si de instituire a tratamentului adecvat, inclusiv defibrilare electrica sau alte manevre de resuscitare.
Este recomandat sa nu faceti baie sau dus fierbinte cel putin o ora dupa test.

Anestezia Generala – pas cu pas

1 Anestezia generalaAnestezia generala presupune forma de anestezie care asigura pacientului cel mai mare comfort in timpul unei interventii chirurgicale, cel de a dormi. Desi pacientii prefera “sa doarma” in timpul interventiei chirurgicale, acest tip de anestezie nu este lipsit de riscuri. Decizia de a aborda un anumit tip de anestezie apartine medicului anestezist in functie de tipul interventiei chirurgicale, particularitatile pacientului (boli asociate) si dorintele acestuia.

Anestezia generala se obtine prin sedarea, analgezia si hipnoza (somnul) prin administrarea de substante intravenoase si/sau administrare de gaz anestezic. Administrarea de gaz anestezic se poate face pe masca faciala, masca laringiana sau cel mai frecvent, intubare orotraheala.

Masca laringiana este un dispozitiv care etanseizeaza laringele, asigurand in timpul anesteziei administrarea de gaz anestezic (cu rol hipnotic si analgezic) dar si respiratia spontana a pacientului. Intubatia orotraheala presupune folosirea unei sonde de intubatie care traverseaza laringele, iar printre corzile vocale relaxate ale pacientului ajunge in trahee, unde asigura catre plamani fluxul de oxigen, aer si gaz anestezic. Aceasta  necesita un suport ventilator pentru a asigura respiratia pacientului: ventilatie mecanica asistata de aparatul de anestezie si/sau controlata manual de medical anestezist prin intermediul unui balon conectat la aparatul de anestezie. De cele mai multe ori in anestezia generala cu intubatie orotraheala este necesara curarizarea temporara  a pacientului (impiedicarea contractiei tuturor muschilor din corp) pentru a asigura relaxarea musculara necesara interventiei chirurgicale.

2 mascuta laringiana intubare oro-trahealaVizita preanestezica a medicului anestezist presupune stabilirea postului alimentar preoperator (extrem de important pentru a reduce riscul emezei la inductia anesteziei care poate induce o aspiratie traheobronsica), cunoasterea de catre medicul anestezist a intregii patologii asociate , dar si a parametrilor fiziologici a pacientului si a terenului alergic, stabilirea riscului anestezic si evaluarea unei posibile intubatii dificile, evaluarea paraclinica (ECG, Rx torace, analize de sange), stabilirea schemei de medicatie personala inaintea interventiei chirurgicale.

Etape in anestezia generala

  1. Sedarea preoperatorie asigura confortul pacientului, inlaturarea emotiilor, amnezia si adesea pacientii adorm din aceasta faza.
  1. Inductia anesteziei prin administrarea de substante intravenoase si/sau gaz anestezic sau doar oxigen pe masca faciala. In aceasta etapa pacientul adoarme. In functie de tipul de anestezie generala , aceasta este etapa pacientul in care pacientul se intubeaza orotraheal sau i se pune mascuta laringiana. Se poate ca anestezia generala sa fie doar intravenoasa fara a necesita administrare de gaz direct in traheea/laringele pacientului si fara a fi necesara relaxarea musculara totala care necesita ventilatia mecanica.
  1. 3 aparat de anestezie si substanteMentinerea anesteziei generale

Pe durata anesteziei generale, medicul anestezist:

– asigura  hipnoza, analgezia si relaxarea musculara prin substate intravenoase (cu recuperarea integrala a tonusului muscular la sfarsitul interventiei chirurgicale)

– controleaza aparatul de anestezie si ventilatia (respiratia) pacientulul

– monitorizeaza parametri vitali ai pacientului si intervine pentru inlaturarea oricarui risc

– asigura conditiile propice desfasurarii actului chirurgical

  1. 4 anestezie generala bloc operatorTrezirea pacientului. Poate varia in functie de pacient de la o trezire lina, la una agitata. La trezire pacientul este detubat (daca a fost cazul unei intubatii orotraheale). Frecvent pacientii relateaza la trezire un somn profund cu vise frumoase. Inainte de a fi trezit se asigura analgezia postoperatorie (profilactic pentru durerile datorate interventiei chirurgicale ce pot urma). In unitatea de trezire pacientul este supravegheat postoperator (parametric vitali) si i se asigura in continuare analgezie si/sau antiemetice in functie de nevoile personale.

Ginecomastia – tratament, operatie, pret

Ginecomastia reprezinta cresterea in volum a glandei mamare la barbati si poate fi unilaterala sau bilaterala. Aceasta afectiune trebuie deosebita de acumularea locala de tesut adipos, precum se intampla in adipomastie. Ginecomastia poate fi fiziologica sau patologica:

ginecomastieGinecomastia fiziologica

  • in perioada neonatala, se remite spontan dupa 14-21 de zile;
  • in perioada pubertatii apare in 70% din cazuri, dar dispare la finalul pubertatii;
  • la andropauza – rar.

Ginecomastia patologica: nu se remite spontan si este indiferenta de varsta, fiind consecinta dezechilibrului in raportul andogenilor cu estrogenii, mamela este mai receptiva pentru estrogen. Apare in:

  • afectiuni primare ale testiculului: disgenezii gonadice precum in sindromul Turner si Klinefelter;
  • afectiuni secundare ale testiculului: hipogonadism hipotalamo-hipofizar precum in sindromul adipozo-genital, sindromul Kallman de Morsier;
  • tumori care secreta estrogeni (corticosuprarenale);
  • insuficienta hepatica, afectiuni ale toracelui, pleuropulmonare;
  • consumul de medicamente precum: estrogeni (se administreaza in tratamentul cancerului de prostata), vitamina D, E, digitalice.

Examenul clinic al pacientului va fi completat cu examenul mamografic si ecografic. Sunt recomandate investigatii hormonale si citogenetice care sa evalueze functia testiculului, dar si a hipofizei, corticosuprarenalei sau tiroidei. Investigatiile vor fi corelate cu contextul aparitiei ginecomastiei.

Tratament Ginecomastia

In cazul ginecomastiei fiziologica nu este necesar niciun tratament, deoarece aceasta se va remite spontan. In cazul ginecomastiei patologice se va cauta cauza dezechilibrului dintre androgeni si estrogeni, iar tratamentul va fi instituit in vederea eliminarii acestei cauze. Obiectivele sunt eliminarea tulburarilor metabolice care induc hiperestrogenism si refacerea echilibrului dintre androgeni si estrogeni.

Tratamentul cauzelor de hiperestrogenism: rezolvarea chirurgicala a tumorilor cu efect feminizant (de la nivel testicular, corticosuprarenalian), tratarea afectiunilor endocrinologice, a tulburarilor metabolice, a afectiunilor toracale si pleuropulmonare, tratament de substitutie in cazul insuficientei testiculare, tratament oncologic in ginecomastia transformata malign.

Echilibrul dintre androgeni si estrogeni se face prin administrarea de tratament de substitutie cu androgeni, fiind administrat testosteron intramuscular in doze de 200-250mg/luna. Asociat se pot face aplicatii de gel sau crema cu testosteron si dihidrotestosteron (zilnic, timp de 2 luni).

Asociat se pot administra preparate cu efect antiestrogenic, agonisti dopaminergici.

Operatie Ginecomastie

ginecomastie operatieTratamentul chirurgical (operatie ) este luat in considerare in urmatoarele situatii: in cazul ginecomastiei care nu raspunde la tratament sau reapare dupa tratament, in cazul ginecomastiei care aduce prejudiciu estetic, in cazul ginecomastiei care prezinta semne de transformare maligna.

Operatia pentru ginecomastie se poate efectua la orice varsta, dupa un consult endocrinologic si dupa efectuarea nei mamografii. Interventia se contraindica la alcoolici si cei consumatori de droguri. Barbatii obezi vor fi operati doar dupa o scadere in greutate. Riscurile operatiei vor fi discutate cu chirurgul si cu medicul care administreaza anestezia.

Inainte de operatie nu veti manca nimic, nu veti lua aspirina cu 14 zile inainte, va trebui sa informati medicii cu privire la alte probleme de sanatate, sa anuntati daca purtati proteze dentare.

Operatie Ginecomastie: Pret si detalii procedura