Tratamentul general si nespecific al diareilor acute infectioase cuprinde repausul si inlocuirea lichidiana.
Deoarece moartea in cele mai multe cazuri de diaree acuta se produce prin deshidratare, o atentie deosebita trebuie acordata corectarii deficitelor hidroelectrolitice.
Terapia lichidiana intravenoasa poate fi necesara la indivizii grav deshidratati, în special copii si varstnici.
Solutiile electrolitice zaharate administrate per os, utilizate în tratamentul pacientilor cu holera, pot fi de asemenea avute în vedere la pacientii cu diaree acuta datorata altor bacterii producatoare de enterotoxina.
Antibioterapia în diareile bacteriene este controversata si în general nu este necesara la pacienti cu boala usoara sau pe cale de vindecare, dar trebuie luata în considerare la pacientii cu shigeloza, diareea calatorului, enterocolita pseudomembranoasa, holera si boli parazitare.
Indiferent de cauza diareei infectioase, pacientii trebuie tratati dacå sunt imunocompromisi, au o boala maligna, au o valva cardiaca anormalå sau proteze vasculare sau ortopedice, au anemie hemolitica, sunt foarte tineri sau foarte batrani.
Medicamentele anticolinergice si opiaceele trebuie în general evitate în tratamentul diareei cand un microorganism enteroinvaziv este suspectat, din cauza riscului de a prelungi colonizarea sau de a produce un ileus.
Totusi, loperamida si subsalicilatul de bismut si-au dovedit eficienta pentru pacientii cu diareea calatorului, care nu prezinta nici febra inalta, nici sânge sau puroi în scaun.