Creșterea și dezvoltarea copilului este influențată atât de factori de mediu extern ( exogeni ), cât și de factori de mediu intern ( endogeni).
Repercursiunile asupra creșterii și dezvoltării depind de intensitatea și de durata acțiunii acestor factori. Astfel, cu cât acești factori acționează în perioadele de creștere mai accelerată( primele săptămâni, primele luni, primii ani de viață, pubertatea) cu atât repercursiunile asupra creșterii și dezvoltării vor fi mai severe.
Dintre factorii de mediu extern(exogeni) care își pun amprenta asupra dezvoltării copilului cei mai semnificativi sunt:
– alimentația
– mediul geografic
– factorii socio- economici
– factorii afectiv- educativi
– exercițiile fizice
– noxele chimice, radiațiile, traumatisme
– factorii culturali
Alimentația este un factor foarte important deoarece acționează încă din timpul vieții intrauterine. Astfel, malnutriția mamei se va repercuta atât asupra stării de nutriție a copilului (copii vor avea o greutate și o lungime mai mica la naștere) cât și asupra dezvoltării nervoase superioare a copilului ( multiplicarea celulelor nervoase se produce atât intrauterin cât și în primele 6 luni postnatal).
Carența unor principii alimentare, ca proteinele sau sărurile minerale, vor duce la tulburări enzimatice, hormonale, tulburări de coagulare, tulburări de mineralizare a scheletului.
Supraalimentația poate duce la apariția obezității.
Mediul geografic prin condițiile de microclimat (aer, soare , lumină, temperatură, presiune atmosferică) acționeză cu predilecție în primii 5 ani de viață.
Factorii socio- economici care iși pun amprenta asupra creșterii și dezvoltării sunt reprezentați de: condițiile sanitare, diverse morbidități ( boli) parazitare, locuință, stress, situația financiară.
Factorii afectiv- educativi – in această categorie intră climatul familial. Astfel în cadrul unei familii unde predomină calmul și optimismul , care va încuraja acțiunile copilului, acestase va dezvolta mult mai bine comparativ cu copii care cresc în familii dezorganizate sau în care există stări conflictuale.
Exercițiile fizice ca masajul, gimnastica pentru sugar și ulterior alte exerciții fizice adaptate vârstei au un rol pozitiv asupra creșterii și dezvoltării.
Noxele, radiațiile sau traumatismele au impact negativ asupra dezvoltării staturo-ponderale.
Dintre factorii de mediu intern ( endogeni) care influențează creșterea și dezvoltarea un rol extrem de important revine factorilor genetici respectiv factorii hormonali.
Factorii genetici își pun amprenta atât asupra dezvoltării staturo-ponderale cât și a dezvoltării intelectuale.
Factorii hormonali sunt deosebit de importanți în procesul de dezvoltare staturo- ponderală și intelectuală.
Cei mai importanți hormoni care intervin în aceste procese sunt secretați la nivel hipofizar( somatotropul), la nivel tiroidian( tiroxina. triiodtironina), pancreatic( insulina, glucagon), la nivelul timusului, la nivelul suprarenalelor( glucocorticoizi), paratiroidelor și glandelor sexuale ( hormonii androgeni).
Perturbări în sinteza și eliberarea acestor hormoni se vor repercuta în sens negativ asupra dezvoltării copilului.
Astfel insuficienta secreție de hormon somatotrop ( GH) la nivel hipofizar va avea ca și repercursiuni clinice apariția Nanismul hipofizar ( pitic armonic, proporționat fără afectare intelectuală); în schimb, secreția în exces de hormon somatotrop( GH) stă la baza altei afețiunii și anume Gigantismul( se caracterizează printr-o creștere exagerată dar armonică în lungime).
Perturbări în secreția de hormoni tiroidieni în sensul insuficienței acesteia poate duce la apariția Mixedemului, afecțiune care se caraterizează prin tulburări de creștere( pitic dizarmonic ), de dezvoltare sexuală și deficit intelectual.
Pe lângă factorii exogeni și endogeni, creșterea și dezvolatarea mai pot fi interferate negativ de factorii patologici( afecțiuni cronice ca mucoviscidoza, insuficiența renală cronică, malabsorbția).