Digestia la nou-nascutul sanatos. Particularitati ale digestiei la nou-nascutii sanatosi:

• Există o necoordonare între deglutiţie şi peristaltismul esofagian, care, coroborată cu relaxarea sfincterului esofagian, predispune la regurgitaţie.
• La naştere, tubul digestiv este pregătit pentru funcţiile postnatale, dar are imaturităţi pasagere.
• Digestia şi absorbţia sunt foarte bune pentru glucide, bune pentru proteine şi scăzute pentru lipide.
• Secreţia biliară este săracă în săruri biliare, iar eliminarea bilei este necorespunzătoare.
• Alimentul ideal este laptele uman.
• Suptul este un act reflex, cu centrul în bulb, prin care nou-născutul îşi revendică hrana de la mamă. Actul suptului are 2 faze : una de fixare a gurii pe mamelon şi aspirare, a doua de compresiune a mamelonului şi revărsarea laptelui în restul cavităţii bucale (gura joacă rol de pompă aspiratoare, iar limba de piston).
• Primul scaun al nou-născutului se numeşte meconiu şi se elimină în primele 2-3 zile; are o culoare verde-închis, consistenţă vâscoasă şi este format din: celule epiteliale digestive, bilă, colesterol şi secreţii ale tubului digestiv.
• Eliminarea meconiului este favorizată de acţiunea laxativă a colostrului; urmează scaunele de tranziţie, semilichide, care au în plus un conţinut lactat, şi apoi cele tipice de lapte, cu caracterele specifice felului alimentaţiei.
• În flora microbiană intestinală a nou-născutului alimentat natural domină bacili bifidus, iar în cea a nou-născutului alimentat artificial bacili coli.

Caractere morfologice:

• buzele groase, musculoase: favorizează suptul;
• musculatura feţei, a limbii şi faringele sunt bine dezvoltate;
• limba este scurtă şi largă, depăşeşte gingiile
• mucoasa bucală are 2-3 straturi, este foarte fragilă iniţial;
• bula lui Bichat opreşte deprimarea obrajilor în timpul suptului
• aparatul de supt – gura are rol de pompă aspiratoare, iar limba rol de piston; suptul este arc reflex cu centrul situat în bulb, este declanşat prin atingerea buzelor de mamelon.

Suptul este slab dezvoltat la prematuri (sau poate lipsi), el declanşează secreţia gastrică, fiind îngreunat de coriză, vegetaţii adenoide. În timpul suptului, sugarul înghite cantităţi variabile de aer, fapt care determină regurgitaţii şi colici abdominale.

Deglutiţia este un reflex înăscut, lipseşte la prematuri şi în leziuni ale SNC.

• Esofagul, situat între vertebrele C4-D8, are 8-10 cm la nou-născut, este situat înalt. Lungimea esofagului creşte cu vârsta – el are 18 cm la vârsta de 15 ani.
• Stomacul, la nou-născut – are poziţie verticală, la sugar – poziţie transversală (predominant), la 2-3 ani tinde spre verticală.

Musculatura stomacului este slab dezvoltată, iar capacitatea gastrică este de 30-35 cm3 la nou-născut.

Capacitatea gastrică creşte cu 35 cm3 pe lună (200 ml la 6 luni). În timpul alăptării, o parte din conţinut este evacuat. După umplerea stomacului se produce o contracţie numită „peristolă”.

Evacuarea gastrică se produce după     1 ½ – 2 ore la sugarul alimentat natural şi după 3-4 ore la sugarul alimentat artificial.

• Intestinul subţire are 3-3,4 m la nou-născut (de 6 ori talia). De la 3 luni la 3 ani se lungeşte rapid. Mezenterul este uşor distensibil la sugar şi copilul mic, favorizează volvulusul. Rectul este lung şi slab fixat de organele din vecinătate, favorizând prolapsul.

1. 1. Particularităţile  secretorii digestive
      • Secreţia gastrică: aciditatea totală este de 0,5 ml ‰, acidul clorhidric liber de 0,15 ml ‰, pH-ul gastric mai mic la sugarul alimentat natural. Secreţia gastrică are suficiente enzime proteolitice (pepsinogen, labferment, catepsină) şi anhidrază carbonică cu rol în formarea acidului clorhidric.
      • Secreţia intestinală: tripsina are acţiune asupra cazeinei şi polipeptidelor, atinge valorile adultului la 1 an. Enterokinaza activează tripsinogenul pancreatic; nucleaza hidrolizează diverse nucleoproteine. Lipaza are acţiune lipolitică slabă asupra trigliceridelor, atinge valori normale la 1 an. Amilaza intestinală are acţiune asupra amidonului, este insuficientă în primele 9 luni. Dizaharidazele (lactaza, invertaza, maltaza) au activitate deplină din primele zile de viaţă. După 5 ani activitatea lactazei scade.

Digestia la sugar

Capacitatea digestivă este redusă, iar puterea fermentativă şi diastazică creşte cu vârsta. Alimentele noi se introduc cu prudenţă, în cantităţi mici, în mod progresiv.

Scaunul sugarului alimentat natural: iniţial variabil, apoi galben-auriu, consistenţă scăzută, miros fad, reacţie acidă, aderă de scutec. Sugarul elimină 2-3 scaune pe zi.

Scaunul sugarului alimentat artificial este de culoare galben deschis –albicios, consistenţă crescută, nu aderă de scutec, miros fetid, reacţie alcalină. Numărul scaunelor este de 1-2 pe zi, în cantitate dublă faţă de sugarul alimentat natural.

Controlul sfincterului anal se stabileşte după vârsta de 15 luni, când se formează reflexul condiţionat al defecaţiei, legat de factorul de timp (oră).

Ficatul

1. Lobul drept este mai mare, marginea superioară este la nivelul spaţiului V-VI intercostal drept. Marginea inferioară se află la 2 cm sub rebordul costal drept până la 1 an, ulterior cu 1 cm sub rebord.

Sinteza hepatică (proteine serice, factori de coagulare, lecitine, colesterol, glicogen) este satisfăcătoare.

Funcţia antitoxică de conjugare este deficitară la sugar.

Secreţia biliară este mai mică. Sărurile biliare sunt în cantitate mai redusă la sugar.

Pancreasul

Fermenţii proteolitici (tripsină, chimotripsină, carbopeptidaze) au activitate deplină de la naştere. Lipaza şi esteraza pancreatică sunt deficiente în primul an de viaţă. Amilaza pancreatică ce scindează amidonul apare după vârsta de 4 luni.