1. Anatomia ecografică normală in primul trimestru

In primul trimestru de sarcină dimensiunea sacului gestaţional este apreciată prin măsurarea diametrului mediu al sacului (DMS). Acesta este egal cu suma dimensiunii cromiocandole, dimensiunii transversale şi dimensiunii anteroposterioare, totul impărţit la 3.

Cu ajutorul sondelor endovaginale sacul gestaţional poate fi depistat de la 2-3 mm DMS (adică aproximativ 4 săptămâni de amenoree). Cu ajutorul sondelor transabdominale detectarea sacului gestaţional se face la 5 mm DMS (adică 5 săptămâni de amenoree).

Aspectul normal al sacului gestaţional este al unei colecţii lichidiene, (zonă transonică reprezentată de lichidul corionic) inconjurată de un inel hiperecogen (determinat de vilozităţile coriale in curs de dezvoltare).

Depistarea sacului gestaţional, cu ajutorul echografiei transvaginale, corespunde la un nivel al HCGului de 500-1500 ui/l.

Din păcate şi alte condiţii, de cele mai multe ori patologice, pot determina apariţia intrauterină a unei colecţii lichidiene, deci diagnosticul diferenţial ecografic trebuie făcut cu :
- endometrită;
- sângerări;
- chistul endometrial;
- stenoza cervicală;
- sacul pendogestaţional al sarcinii ectopice.

Structurile embrionare (ecoul embrionar) nu va fi vizualizat prin ecografie transabdominală decât atunci când sacul gestaţional atinge dimensiuni de 15 mm DMS (adică 6 săptămâni de amenoree). Primele elemente care sunt vizualizate sunt reprezentate de: sacul vitelin şi sacul amniotic. Ecoul embrionar poate fi depistat când lungimea acestuia este de 24 mm (56 săptămâni de amenoree), deci odată apărut embrionul se va măsura lungimea acestuia (crown  rump lenght).

Când ecoul embrionar atinge 5 mm lungime se poate vizualiza foarte bine ca o structură separată de peretele sacului vitelin şi la nivelul căruia se vizualizează ecouri pulsatile (pulsaţii cardiace vizibile care demonstrează că sarcina evoluează). Aceste dimensiuni ale embrionului corespund la 6,5 săptămâni de amenoree şi la o dimensiune a sacului gestaţional de 15-18 mm DMS.

Atunci când dimensiunea embrionului ajunge la 12 mm lungime, se poate diferenţia ecografic extremitatea cefalică a embrionului de restul structurilor, craniul embrionului reprezentând jumătate din volumul total al acestuia.

Când embrionul atinge o lungime de 30-35 mm (11 săptămâni de amenoree) acesta se transformă in făt şi se pot vizualiza mugurii membrelor, cordonul ombilical, centrii de osificare ai mandibulei, claviculei şi maxilarului.

2. Aprecierea vârstei gestationale

Estimarea vârstei gestaţionale pune două probleme: prima o reprezintă acurateţea măsurătorilor realizate, iar cea dea doua o reprezintă măsurători care dau o apreciere cât mai exactă a vârstei sarcinii.

Cu cat măsurătorile sunt realizate mai precoce in cursul sarcinii, cu atât aprecierea vârstei gestaţionale este mai aproape de realitate.

Până la 5 – 6,5 săptămâni de amenoree aprecierea cu acurateţe a vârstei sarcinii se face măsurând sacul gestaţional (DMS).
La 4 săptămâni corespunde la 2  3 mm.
La 5 săptămâni corespunde la 5 mm.
După 6,5 săptămâni de amenoree aprecierea vârstei sarcinii se face măsurând lungimea embrionului de la extremitatea cefalică la extremitatea distală ( c r o w n — rump lenght). Cu toate că şi după 6,5 săptămâni de amenoree se poate măsura sacul gestaţional, sa constatat că după această vârstă aprecierea lungimii embrionului este singurul parametru care apreciază cu acurateţe maximă vârsta gestaţională.

La 6,5 săptămâni de amenoree embrionul are o lungime de 5 mm şi pot fi vizualizate şi pulsaţiile cardiace.