Epilepsia reprezinta o afectiune neurologica cronica ce constituie o problema majora de sanatate publica: prevalenta sa este de 6,8 la 1000 de locuitori, incidenta globala este intre 7,3 si 136 la 100.000 locuitori pe an, iar mortalitatea pacientilor epileptici este de 2-3 ori mai mare decat a subiectilor din populatia generala.

Decesul poate fi legat direct de etiologia epilepsiei (alcoolism, tumora) sau sa survina accidental, in cursul unei crize: stare de rau epileptic, traumatism cranio-cerebral secundar, inec in timpul crizei, asfixie, etc. De asemenea, in ultimul timp s-a observat riscul crescut de moarte subita, inexplicabila la pacientul epileptic.

Epilepsia reprezinta o suferinta cronica cerebrala, manifestata prin crize epileptice, spontane, recurente.

Criza epileptica consta intr-un episod brusc, stereotip de manifestare clinica paroxistica motorie, senzitiva, senzoriala, comportamentala si/sau de modificare a starii de constienta, ce se datoreaza activarii bruste, necontrolate, anormale, excesive si hiper-sincrone a unei populatii neuronale.

Crize epileptice morfeice sunt crizele care apar in timpul somnului.

Crize epileptice repetate apar la intervale scurte de timp (minute, ore) ce sunt separate prin intervale de normalitate clinica (intervale libere).

Stare de rau epileptic: consta in crize epileptice repetate, neintrerupte de revenirea la normalitate (deci fara interval liber). In cadrul acestor sindroame electroclinice, crizele epileptice au un caracter subintrant, in sensul ca urmatoarea criza incepe inainte ca precedenta sa fi fost complet terminata.

Sindromul epileptic reprezinta manifestarea epileptica definita de elemente clinice, electroencefalografice, status neurologic, etiologie, prognostic si uneori raspuns terapeutic.

Rezultatele EEG trebuie, intotdeauna, interpretate in functie de contextul clinic: traseul EEG intercritic al unui pacient epileptic poate fi uneori normal, chiar daca examenul EEG este repetat de mai multe ori. Absenta izolata a oricarei anomalii pe traseul EEG nu permite, in consecinta, indepartarea diagnosticului de epilepsie. Invers, anumiti subiecti, care nu au prezentat niciodata crize epileptice, pot, uneori prezenta anomalii paroxistice pe EEG. Nu exista, uneori, nici un raport intre gravitatea crizelor epileptice si importanta anomaliilor traseului EEG.

Diagnosticul pozitiv de criza epileptica

Manifestarea paroxistica (inceput si sfarsit brusc) prezinta urmatoarele trasaturi:

• Debut brusc;
• Durata scurta: secunde-minute;
• Semne de suferinta a unei arii cerebrale (exemplu: miscari sau posturi involuntare, parestezii, halucinatii vizuale, auditive, olfactive);
• Si/sau modificarea starii de constienta, cu sau fara pastrarea posturii, cu amnezia totala a episodului;
• Sfarsit brusc;
• Dupa criza: somnolenta, mialgii, confuzie (sunt tranzitorii, cu revenirea la stadiul anterior crizei);
• Semnele care pledeaza cel mai mult in favoarea unei crize epileptice genealizate motorii tonico-clonice sunt prezenta stertorului, a unei obnubilari post-critice, pacientul prezentand amnezia totala a episodului convulsiv, precum si prezenta unei leziuni obiectivabile de muscare a limbii.