Cardiomiopatia hipertrofica este o afectiune a miocardului cu o evolutie variata si se caracterizeaza printr-o hipertrofie a ventriculului stang fara sa existe conditii asociate care se explice hipertrofia (de ex hipertensiune arteriala, stenoza aortica, cord de atlet). Este o afectiune cu transmitere genetica, fiind cea mai frecventa din grupul de boli cardiovasculare. Caracteristica principala a cardiomiopatiei hipertrofice este prezenta hipertrofiei de ventricul stang, masa inimii depasind destul de frecvent valoarea de 500 mg. Cele mai frecvente localizari ale hipertrofiei sunt la nivelul septului interventricular anterior, mai rar la nivel posterior si bazal, rar la nivelul peretelui anterolateral si posterior. Exista cazuri in care hipertrofia este localizata la nivel apical (cardiomiopatie hipertrofica apicala).
Microscopic, in aceasta afectiune miocitele cardiace sunt crescute in dimensiuni si cu o forma modificata, astfel se pierde organizarea tipica, instalandu-se o arhitectura dezorganizata. De asemenea, creste cantitatea de colagen si arterele coronare prezinta anomalii ( se ingroasa intima si media cu ingustarea lumenului).
Pacientii cu cardiomiopatie hipertrofica pot fi asimptomatici, ei fiind diagnosticati intamplator sau in caz de screening familial. Simptomele ce pot sa apara sunt limitarea capacitatii de a efectua efort prin aparitia dispneei (respiratie dificila, sete de aer) si a fatigabilitatii, durere toracica asemenatoare anginei sau durere toracica atipica, stare de ameteala, lipotimie sau sincopa, palpitatii. La acesti pacienti pot sa apara aritmii de origine ventriculara (yahicardie ventriculara) sau de origine supraventriculara (fibrilatie atriala).
Investigatiile de prima treapta sunt electrocardiograma si ecocardiografia transtoracica. Electrocardiograma prezinta modificari la 90% dintre pacientii cu aceasta afectiune, fiind reprezentate de semnele de hipertrofie ventriculara stanga (hipervoltaj) si de modificarile de repolarizare (unde T negative), unde Q anormale, bloc de ramura stanga. Ecocardiografia pune diagnosticul de CMH prin evaluarea grosimii peretilor, dimensiunilor cavitatilor cardiace, studiul functiei ventriculare stangi si evaluarea prezentei obstructiei la nivelul tractului de ejectie al ventriculului stang. Ecografic se poate decela si miscarea sistolica anterioara a cuspei anterioare a valvei mitrale.
Investigatiile de a doua treapta sunt ecocardiografia de stres, testul de efort, monitorizarea Holter ECG (anual, se deceleaza episoadele de tahicardie ventriculara nesustinuta, epidoadele de fibrilatie atriala), coronarografia (decelarea bolii aterosclerotice, preoperator, cuantificarea gradientului de presiune).
Tratamentul are ca scop ameliorarea simptomelor si scaderea riscului de moarte subita. Se va institui tratament medicamentos la pacientii simptomatici si la cei cu hipertrofie severa sau cu obstructie la ejectie din ventriculul stang. Beta-blocantele asociate cu un blocant de canale de calciu reprezinta tratamentul de prima alegere. Aceasta terapie va reduce obstructia sistolica avand un efect inotrop (contractil) si cronotrop negativ, relaxarea ventriculului va fi ameliorata si va creste diastola, consumul de oxigen la nivel miocardic va fi redus si consecutiv si ischemie microvasculara. Blocantele de canale de calciu precum Verapamilul imbunatatesc relaxarea si umplerea ventriculara. Diureticele vor fi administrate doar la pacientii simptomatici pentru a scadea presiunile de umplere si congestia pulmonara. Aritmiile vor fi controlate prin administrarea de amiodarona, iar daca sunt prezente aritmii severe va fi luata in calcul implantarea de cardiodefibrilator. Tratamentul chirurgical va fi luat in considerare la cei cu simptome refractare la tratamentul medicamentos, la cei care au hipertrofie semnificativa sau obstructie importanta a ejectiei ventriculului stang. Se poate realiza miomectomie septala cunoscuta sub denumirea de procedura Morrow.
Tratamentul interventional consta in ablatia septala cu alcool. Aceasta procedura presupune injectarea de alcool la nivelul unei ramuri septale principale din artera coronara descendenta anterioara cu determinarea unei zone de necroza localizata. Rezultatele acestei proceduri depind de anatomia coronariana. Ameliorarea simptomatologiei poate aparea aproape imediat dupa interventie la 2/3 din pacienti sau se poate face progresiv pana la 6-12 luni.
Factori de risc majori pentru moarte subita in cardiomiopatia hipertrofica: stop cardiac prin fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara sustinuta, antecedentele familiale de moarte subita, sincopa de cauza necunoscuta, grosimea peretelui ventricular mai mare de 30mm, un raspuns anormal al tensiunii la efortul fizic. Factori de risc minori: fibrilatia atriala, ischemia miocardica, obstructia la nivelul tractului de ejctie a ventriculului stang, mutatii cu risc crescut, efortul fizic intens (sportivi).
Complicatiile acestei boli includ moartea subita, sincopa, fibrilatia atriala, endocardita infectioasa.
buna ziua,mama mea a fost diagnosticata cu cardiomiopatie hipertrofica,are tratament,dar vreau sa intreb daca poate merge la BAILE FELIX – si daca se poate baga in apa,sau daca poate face reflexoterapie,masaj si bai
cu multe multumiri,stefania
E de preferat a se evita baile calde.