Sanul este emblema femeii, exprimand, poate cel mai bine ca fizionomia, stare de echilibru somatopsihic. Sanul este insa si (frecvent) sediu al neoplasmelor. Diagnosticul precoce reprezinta cheia tratamentului si prelungirii supravieturii.
Astazi, datorita continuei dezvoltari a tehnicii, exista posibilitatea individualizarii tumorilor mamare de mici dimensiuni, impingand interesul spre diagnosticul neoplaziilor mamare in faza preclinica (nu au aparut simptome). Putem folosi in acest scop mamografia si ecografia. Ultima metoda de diagnosticare folosita in lume este RMN.
Mamografia poate evidentia leziuni de la 0,1-0,3 cm diamentru si microcalcificari neregulate., ingrosarea pielii, semne de malignitate. Ea constituie prima examinare de efectuat pentru diagnosticul cancerului mamar preclinic.
Mamografia are doua roluri importante:
- Diagnostic – diferentierea leziunilor benigne de cele maligne si, in felul acestora, eventual, evitarea unei biopsii inutile.
- Terapeutic – localizarea leziunii in faza preoperatorie pentru un abord adecvat.
Coeficientul de eroare si nesiguranta al mamografiei se ridica la 10-20%, in functie de rigurozitatea tehnicii, de baza materiala si de priceperea examinatorului. Examenul radiologic este mai putin sensibil la femeile tinere, cu sanii densi, in care predomina tesutul glandular, la sanul iradiat pentru neoplasme si la sanul operat.
Ecografia vine sa completeze in mod fericit mamografia. Examinarea cu ultrasunete face foarte usoara diferentierea leziunilor chistice de cele solide. Prin folosirea sondei de inalta frecventa (7,5-10MHz) este posibila vizualizarea masei solide de mici dimensiuni.
Ecografia permite obtinerea unor imagini dinamice, multiple sectiuni in orice plan, nu necesita o pregatire speciala si nu utilizeaza radiatii ionizante.
Ecograful este mobil si poate fi usor transportat in serviciul de urgenta sau in sala de operatie. Costul unei ecografii este acceptabil. Dezavantajul acestei metode este ca ea este incapabila sa recunoasca microcalcificarile de etiologie neoplazica, mai ales in mamelele voluminoase cu involutie fibroadipoasa. Ecografia diferentiaza mai greu o masa de mici dimensiuni, benigna de una maligna.
In ultimul timp s-a introdus ecografia ductala care evidentiaza canalele galactofore si acinii, putand identifica pana si cea mai mica modificare patologica a acestora.
Ecografia trebuie considerata ca o metoda complementare examenului mamografic si deci, nu se substituie una alteia. Ea poate fi de mare ajutor atat la diagnosticul precoce al neoplaziilor, cat si in urmarirea femeilor simptomatice, mai ales la cele tinere, dificil de examinat mamografic.
Desigur, prin RMN, sensibilitatea si mai ales specificitatea metodelor imagistice in diagnosticul precoce al neoplasmului de san se vor situa aproape de 100%.
Cancerul mamar e cea mai frecventa tumora maligna la femei. In majoritatea tarilor dezvoltate se practica un program national de depistare precoce a acestui neoplasm, ceea ce a adus la reducerea cu 30-50% a mortalitatii prin cancer mamar la populatia supusa screeningului. Acest program prevede o mamografie la 2 ani intregii populatii feminine de peste 40 de ani si o ecografie in fiecare an.