Obiectivul ideal în tratamentul cancerului de pancreas exocrin are doua componente:
– oncologica – disparitia tumorii si absenta recidivelor si/sau metastazelor dupa 5 ani de la tratamentul cu intentie de radicalitate;
– functionala – rezolvarea unor complicatii determinate de evolutia expansiva a tumorii: retentia biliara, retenţia pancreatica, eventuala stenoza duodenala.
Acest obiectiv poate fi realizat integral numai chirurgical, prin exereza larga a segmentului pancreatic purtator al tumorii (sau a pancreasului in intregime uneori) si a statiilor locoregionale limfatice, conform principiilor generale ale chirurgiei oncologice.
In majoritatea statisticilor, la momentul stabilirii indicatiei operatorii proportia cazurilor cu tumori rezecabile se situeaza intre 10 si 20%. Dintre cei operati supravietuiesc la 5 ani circa 4%. Statistici recente evidentiaza ameliorarea acestor parametri, mai ales pentru tumorile papilare intraductale mucosecretante.
Paliatia – constituie singurul obiectiv realizabil pentru majoritatea pacienţilor.
Evolutia (relativ) indelungata fara manifestari clinice semnificative face ca de cele mai multe ori in momentul stabilirii diagnosticului real si indicatiei operatorii interventia cu intentie de radicalitate sa fie imposibila. Aceasta situaţie poate sa fie determinata de:
a. evolutia locala avansata a tumorii cu invazia masiva a structurilor invecinate (in special vase mari);
b. evolutia avansata prin diseminare limfatica, cu adenopatii neoplazice regionale si/sau la distanta, sau metastatica (ficat, peritoneu, extraabdominal);
c. varsta avansata si bolile asociate (terenul biologic degradat nu permite o interventie laborioasa si de durata mare).
In aceste conditii, componenta fundamentala, oncologica, a obiectivului ideal este imposibil de realizat. Prin urmare, tratamentul isi propune doar ameliorarea starii pacientului prin rezolvarea unor complicatii provocate de evolutia expansiva a tumorii:
• retentia biliara;
• retentia pancreatica;
• stenoza duodenala;
• sindromul dureros pancreatic.
Paliatia poate fi realizata chirurgical (conventional sau laparoscopic), sau prin tehnici imagistice si/sau endoscopice interventionale.
Tratamentul simptomatic, de obicei analgetic, constituie singura tentativa de usurare a suferintei pacientului cand evolutia locoregionala invaziva si diseminarile ample limfatice sau metastatice fac imposibil sau inoperant orice gest paliativ, iar speranta de viata este minima.
Mijloacele terapeutice care pot fi puse în practica pentru realizarea obiectivelor terapeutice, in raport cu situatia particulara a fiecarui pacient, sunt:
• chirurgia clasica sau laparoscopica;
• endoscopia interventionala;
• imagistica interventionala;
• chimioterapia;
• radioterapia;
• imunoterapia;
• hormonoterapia.
Acestea pot fi folosite izolat, asociat, sau in protocoale terapeutice complexe în functie de caz.