Abcesele hepatice sunt reprezentate de procese supurative( cu formare de puroi), localizate în parenchimul( țesutul) hepatic.

Principalii germeni responsabili de formarea unui abces hepatic sunt: colibacilul, streptococul, stafilococul și mai rar anaerobii. Circumstanțele în care microorganismele pot invada parenchimul hepatic sunt:

–          plăgile hepatice în care inocularea este direct;

–          calea hematogenă arterială;

–          calea hematogenă venoasă, prin vena portă, având ca punct de plecare leziuni infecțioase ale tubului digestiv;

–          extinderea unui proces supurativ de vecinătate, în mod deosebit apendicular, angiocolitic ( angiocolita este o inflamație a căilor biliare) sau subfrenic ( sub diafragm);

–          o formă specială o constituie abcesul amibian, datorat Entamoebei histolitice întâlnită frecvent în țările calde.

Abcesele hepatice pot fi unice sau multiple. Cele unice sunt localizate în marea majoritate a cazurilor în lobul drept hepatic.

Mărimea abceselor este variabilă de la abcese miliare( dimensiunile unui grăunte de mei) la pungi purulente voluminoase ce ocupă un întreg lob hepatic.

Conținutul abcesului este format dintr-un puroi cremos, de culoare verzuie, care conține microbi, leucocite, sânge alterat, bilă și resturi de țesut hepatic necrozat. Organismul reacționează formând în jurul abcesului o capsulă conjunctivă.

Uneori abcesul poate perfora într-un organ vecin, în spațiul subfrenic( sub diafragm) sau în marea cavitate peritoneală.

Simptome abces ficat

Din punct de vedere clinic, debutul bolii este variabil.

În abcesle secundare altor infecții abdominale, formarea duce la agravarea stării septice preexistente: frison, febră, transpirații profuze( abundente), tulburări digestive cu greață și vărsături. Starea generală se alterează progresiv,tegumentele iau un aspect teros.

În abcesele primitive sau în supurațiile mai puțin virulente, debutul este insidios cu oboseală, febră, dureri în hipocondrul drept( regiune abdominală localizată imediat sub ultima coastă). Ulterior se instalează starea septică cu alterarea stării generale.

Local, la inspecție, se observă un desen venos mai accentuat la nivelul hipocondrului drept. Palpator, ficatul este mărit de volum, dureros, uneori cu contractură abdominală localizată.

În ceea ce privește investigațiile, biologic se semnalează o hiperleucocitoză ( leucocite crescute) cu neutrofilie( creșterea numărului de neutrofile), anemie secundară, VSH crescut, fosfatazele alcaline crescute.

Investigațiile imagistice care se pot efectua în vederea diagnosticului abceselor hepatice sunt: ecografia, computer tomografia, rezonanța magnetică nucleară, radiografia abdominală și toracică, scanarea hepatică cu technețiu 99, arteriografia selectivă( poate arăta ună sau mai multe zone avasculare în funcție de unicitatea sau multiplicitatea abceselor).

Se mai poate efectua examenul coproparazitologic pentru Entamoeba histolytica( este agentul etiologic al abcesului amibian), examenul coprologic pentru antigene entamoebice și testarea serologică pentru Entamoeba.

Abcesele hepatice pot evolua spre o serie de complicații grave, cu hemoragie prin erodarea vaselor sau ruptură în pleură, plămâni, spațiu subfrenic, organe digestive sau marea cavitate peritoneală.

Tratamentul abceselor hepatice este atât medical cât și chirurgical.

Tratamentul medical este de mare importanță și se bazează pe o terapie intensă cu antibiotice.

Tratamentul chirurgical își are indicație  numai în abcesele unice și constă în incizia și drenajul colecției.