Glandele endocrine, prin intermediul produșilor de secreție (hormoni), intervin într-o serie de procese ce asigură adaptarea permanentă a organismului la condițiile variate ale mediului extern, creșterea și dezvoltarea organismului, perpetuarea speciei, homeostazia (menținerea unor caracteristici fiziologice stabile la nivelul mediului intern) organismului, conservarea unității funcționale a organismului. În toate aceste procese, pe lângă glandele endocrine, mai intervine și sistemul nervos.

Perturbarea activității glandelor endocrine,  prin acțiunea multiplilor factori de mediu externi cât și factorilor individuali, va duce la o serie de modificări atât în plan metabolic cât și în plan morfologic. Din punct de vedere cantitativ, în urma perturbării activității glandelor endocrine, rezultă două tipuri de sindroame: un sindrom hiperfuncțional (cu exces de secreție hormonală) și un sindrom hipofuncțional (cu deficit de secreție hormonală).

Ținând cont de faptul că glanda hipofizara, prin intermediul hormonilor tropi hipofizari, intervine in reglarea secreției hormonilor glandelor periferice (tiroida, corticosuprarenala, gonadele), perturbări la acest nivel  și perturbări în mecanismul de reglare (feed-back negativ sau pozitiv ) vor duce ulterior și la o serie de perturbări la nivelul glandelor periferice rezultând un tablou clinic polimorf cu un sindrom de bază si simptome secundare.

În ceea ce privește etiologia endocrinopatiilor (bolilor endocrine) un rol foarte important revine factorilor neuropsihici (traumele psihice pot fi la baza unor patologii de glanda tiroidă, precum boala Basedow, de corticosuprarenala sau de ovar).

Alți factori care pot declanșa o serie de boli endocrine sunt:

• tumorile glandulare sau de vecinătate– duc la distrugerea glandei;
• infecțiile – unele infecții au tropism glandular, ca parotidita epidemică(oreionul) care poate duce la afectarea gonadelor, pancreas, tiroidă;
• traumatismele fizice pe glande;
• intoxicațiile – mai ales cele cu solvenți organici pot duce la compromiterea activității endocrine a unor glande;
• alimentația – o serie de alimente conțin substanțe gușogene de tip tiouree (varză, linte, fasole, conopida) care consumate în exces pot determina perturbări de ordin morfologic (gușă ) sau / și funcțional la nivel tiroidian; deasemenea carențele vitaminice pot duce la dezechilibre endocrine;
• tulburările circulatorii locale (embolii, tromboze) – pot determina necroze glandulare;
• factorul autoimunitar – este incriminat in patogenia unor afecțiuni tiroidiene (boala Basedow, tirodita Hshimoto etc.), corticosuprarenaliene;
• vârsta– pubertatea, sarcina, menopauza sunt perioade care favorizează o incidență crescută a bolilor endocrine;
• factorul ereditar – sunt o serie de endocrinopatii familiale precum Diabetul zaharat, sindroamele de virilizare;
• factorul geografic – Distrofia endemică tireopată este o afecțiune ce se intâlnește cu predilecție in regiunile muntoase cu sol sărac în iod;