Numita si alopecie androgenetica, este cea mai frecventa forma de alopecie afectand peste 50% din barbatii de 50 de ani. Trebuie stiut ca acest tip de alopecie afecteaza nu doar barbatii ci si femeile si este determinata genetic.

Caracteristica este pierdererea progresiva a parului in regiunile fronto-temporale si vertex. Debutul incepe in jurul varstei de 30 de ani, se poate chiar si in jur de 20 de ani, in acest caz determinismul genetic fiind mult mai puternic, iar prognosticul mai prost, cu o rata de evolutie mai puternica.

Factorii care influenteaza alopecia determina scurtarea fazei anagene a ciclului pilar (faza de crestere care dureaza intre 2-5 ani), si alungirea fazei telogene (faza de repaus care dureaza intre 3-4 luni).

Acesti factori sunt:

1. Genetica – Transmiterea acestei predispozitii la alopecie se transmite pe linie feminina, adica barbatul care are astfel de probleme le mosteneste de la mama, sau in familia sa, si sora are o cadere accelerata a parului.

2. Vascularizatia – S-a constatat ca foliculii miniaturizati au o vascularizatie mai redusa decat cei de par terminal care sunt bogat vascularizati.

3. Hormonii androgeni – Reprezinta factorul central al alopeciei a carui importanta a determinat si numele acesteia. Acestia sunt hormoni sexuali de tip masculin, a caror crestere incepand cu pubertatea determina asupra foliculior pilari sensibili genetic miniaturizare, subtierea, alterarea cresterii si caderea.

Tratament:

Facorul genetic este nemodificabil . Exista insa solutii topice (Minoxidilul, recomandat chiar si la tineri), solutii sistemice (tratament antiandrogenic care are ca scop scaderea efectului androgenilor asupra firului de par) sau chirugical (implanturi cu fire de par, autogrefe in pastila, recoltate din zona occipitala)