Limfom non Hodgkin – tratament

Tratamentul in limfomul non Hodgkin consta intr-o serie de terapii care pot actiona direct imitand capacitatea proprie a organismului de a lupta impotriva bolii, sau de a restaura si stimula mecanismele naturale de aparare ale organismului.

Terapiile biologice cele mai importante sunt reprezentate in acest caz de anticorpii monoclonali si interferonul. La acestea se asociaza frecvent chimioterapia. De asemenea se poate folosi si radioterapia in tratamentul limfomului non Hodgkin.

1. Anticorpii monoclonali sub forma de medicamente, sunt anticorpi ca si cei folositi de propriul nostru organism pentru a lupta si elimina diverse boli, doar ca ei sunt sintetizati in laborator dupa o anumita serie, fiind specializati sa recunoasca celulele care  pot si se transfoma canceros, spre a le distruge.

In spitale se pot folosi Mabthera (Rituximab) si MabCampth (alemtuzumab).

Mabthera este un anticorp monoclonal orientat impotriva limfocitelor B celulare CD20+, pe care le omoara neselectiv, pe cele sanatoase si canceroase, dar cu proprietatea de a le cruta pe celalalte ale organismului. Celulele tinere B care nu poseda inca CD20+ (CD20 este un marker imunohistochimic pentru identificarea acestui subtip de populatie celulara), refac populatia de celule B normale.

Mabthera se administreaza in general pana la 8 aplicatii, la 21 de zile in perfuzie intravenoasa asociata cu chimioterapia clasica. Dupa aceea se poate face tratament de intretinere cu Mabthera, fara chimioterapie, o data la 2 luni, timp de 2 ani. Efecte adverse posibile -apar rar, in general sunt dominate de un tablou pseudogripal se pot insoti de greata, varsaturi, cefalee, senzatii de umflare a limbii, si sunt mai frecvente dupa prima administrare, diminuand apoi.

MabCampth este mai nou, utilizat si in leucemia limfoida cronica. Se administreaza in perfuzie, sau subcutanat, in 3 doze pe saptamana, timp de maxim 12 saptamani. In prima saptamana se testeaza doza timp de 3 zile, crescandu-se pentru a se cunoaste concentratia optim necesara.

2. Interferonul este produs in general de organism pentru a se apara de organisme straine dar si de celule neoplazice. Tratamentul cu interferon alfa omoara celulele tumorale direct dar si stimuleaza propriul sistem imun sa le omoare. Are multiple efecte secundare, iar pentru a se reduce frecventa acestora este recomandat sa se administreze subcutanat, inainte de culcare, sa fie insotit de o hidratare intensiva, fara alcool, cafea. De asemenea pe durata tratamentului trebuie evitata administrarea de paracetamol sau ibuprofen.

Efecte adverse posibile la terapia cu interferon: simptome de tip gripal, oboseala, artralgii, mialgii, scaderea poftei de mancare, anorexie, scaderea functiei tiroidiene, risc de infectii, tulburari de coagulare a sangelui, depresia.

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Incarca imagini cu analize, ECG, Ecografie