Simptomatologia pacienţilor cu infectie urinara poate fi saraca, fara manifestări clinice deosebite diagnosticul fiind pus pe baza unei uroculturi de rutină.
Când însa există, simptomatologia poate fi împărţită în doua categorii ce reflectă afectarea predominantă a aparatului urinar inferior, sau a căilor urinare superioare şi rinichiului.
Simptomatologia tractului urinar inferior este predominată de tulburări ale micţiunii. Alguria (micţiunea dureroasă), polakiuria (micţiunea frecventă) precum si senzaţia de micţiune imperioasă sunt cele mai frecvent întâlnite. Câteodată se poate asocia şi hematuria, în formele de cistită hematurică. Important însă este să reţinem dictonul “hematuria nu se tratează ci se investighează” întrucât sunt prea frecvente (încă) cazurile de tumori vezicale tratate cu dezinfectante urinare, ca cistita hematurica.
Urina este de obicei tulbure (piurie) iar dacă se asociază durerea aceasta este localizată suprapubic şi are caracterul de jenă dureroasă fără a îmbrăca forme colicative. Starea clinica generală nu este de obicei alterată şi nu există simptome sistemice.
Simptomatologia infectiilor urinare înalte este însa mult mai zgomotoasă. Sunt de obicei însoţite de alterarea stării generale si manifestări sistemice ca febra (caracteristica este febra mare 39- 400 C), greţuri, vărsături. Durerea caracteristică este lombară uni- sau bilaterală, cu iradiere pe traiectul ureterului spre organele genitale externe şi de obicei are caracter colicativ. Pot să apară şi simptome ale tractului urinar inferior.
Examenul clinic este de obicei sărac în infecţiile urinare joase. Trebuie însă de rutină efectuate tuşeul rectal, respectiv cel vaginal pentru inspecţia prostatei şi a organelor genitale. De asemenea o atenţie deosebită trebuie acordată examinării organelor genitale externe ale bărbatului în speţă scrotului şi conţinutului scrotal. Diagnosticul diferenţial, de exemplu, între epididimita acută şi torsiunea de cordon spermatic fiind unul eminamente clinic.
Clinica infecţilor urinare înalte evidenţiază lombe sensibile, chiar prezenţa unei mase lombare palpabile. Examenul clinic general poate pune în evidenţa alterări ale pulsului, tensiunii arteriale.