Traumatisme splina. Splina este localizată în hipocondrul stâng (regiune abdominală antero-laterală situată imediat sub ultima coastă) într-o lojă ce-i poartă numele (loja splenică).

Splina este un organ cu multiple funcții, dintre care cele mai semnificative sunt:

–          funcția de apărare;

–          funcție de autoimunizare – prin sinteză de anticorpi;

–          funcția marțială (cu referire la fier) – fierul rezultat prin distrucție eritrocitară este depozitat în splină sub diverse forme;

–          rol hematopoietic – splina intervine în hematopoieză (proces de formare și maturizare a celulelor sanguine) la copii;

–          funcție de distrugere – a eritrocitelor (celulele roșii sanguine) îmbătrânite sau cu defecte structurale, a leucocitelor( celulele albe sanguine) și a trombocitelor;

–          funcție de rezervor sanguin;

Datorită localizării, splina este un organ expus, într-o oarecare măsură, leziunilor traumatice atât abdominale cât și toracice. De cele mai multe ori, leziunile splenice se însoțesc de o serie de leziuni ale organelor din jur.

Cele mai frecvente leziuni traumatice, ce pot afecta splina sunt plăgile(prin arme de foc sau arme albe), contuziile( leziune, produsă prin compresiune brutală, care nu produce întreruperea  continuității la nivelul pielii) și rupturile, ruptura spontană de splină modificată patologic, traumatisme iatrogene( rezultat din activitatea medicului) intraoperatorii.

Simptome. Tabloul clinic al tramatismelor splenice este de intensitate variabilă, în funcție de gradul leziunilor, de gradul hemoragiei și leziunile asociate.

Traumatismele splenice se însoțesc de hemoragie internă de diverse grade. După modul de instalare al hemoragiei se întâlnesc următoarele forme clinice:

–          forma supraacută – apare în urma dezinserției organului sau exploziei acestuia; hemoragia rezultată este masivă, prognosticul sever ( majoritatea pacienților decedează în prima oră de la producerea leziunilor);

–          forma acută – bolnavul este agitat, acuză dureri la baza hipocondrului stâng, este intens palid; se instalează semnele de șoc hemoragic – puls accelerat,uneori neregulat, hipotensiune arterială, dispnee (dificultate în respirație) cu tahipnee( frecvență respiratorie accelerată), oligurie ( diminuarea cantității de urină emisă în 24 de ore), transpirații reci profuze (abundente ), agitație psiho-motorie; se poate instala o oarecare apărare musculară consecutivă contuziei;

–          ruptura în doi timpi – se caracterizează, din punct de vedere clinic, prin dureri moderate în hipocondru stâng, puls ușor accelerat, subfebrilități, și subicter;

–          hematomul închistat – constă într-o colecție de sânge localizată intrasplenic sau în loja splenică; palpator, la nivelul hipocondrului stâng, se poate decela o formațiune tumorală, intens dureroasă; bolnavul poate acuza greață, vărsături, inapetență (lipsa poftei de mâncare).

În ceea ce privește traumatismele splenice, din punct de vedere investigațional, se va efectua hemograma(care poate evidenția sau nu o serie de modificări în funcție de gradul hemoragiei), radigrafie abdominală pe gol(poate evidenția o creștere a densității la nivelul hipocondrului stâng cu un hemidiafragm stâng ascensionat și hipomobil), puncția abdominală simplă sau cu lavaj( relevantă pentru hemoperitoneu = prezența sângelui în cavitatea peritoneală), tomografia computerizată( pune diagnosticul de certitudine),ecografia, scintigrama splenică, arteriografie selectivă( topografia și întinderea leziunilor vasculare).

Tratamentul traumatismelor splenice constă în laparotomie exploratorie (deschidere chirurgicală a abdomenului) urmată de splenectomie (ablațiunea splinei) sau chirurgie conservatorie activă individualizat după caz. Pe lângă tratamentul chirurgical se impune reechilibrare volemică prin administrare de sânge, concentrate eritrocitare sau substituenți plasmatici.