Mononucleoza infectioasa este o boala contagioasa cauzata de virusul Epstein-Barr (familia herpes), care se transmite interpersonal prin saliva. De aceea este numită popular si boala sarutului, si este in mod obisnuit intalnita la copii, adolescenti si tineri. Se mai transmite si prin perfuzii. De la contactarea virusului pana la aparitia simptomelor trece o perioada de 30-50 de zile (perioada de incubatie).
Poarta de intrare este sfera oro-faringiana, unde se multiplica, cantonandu-se apoi in limfocite si deci in organele limfocitare: splina, ganglioni, dar si ficat si maduva osoasa.
Simptome mononucleoza infectioasa: febră , faringită, limfadenopatie iniţial cervicală apoi generalizată (ganglioni mariti la gat, apoi si in alte zone axilari,inghinali), hepatosplenomegalie (ficat marit si splina crescuta de volum). Un semn obiectiv este oboseala.
Monunucleoza infectioasa dureaza ca si manifestare 2-4 saptamani, iar febra poate persista 10-14 zile. Ganglionii mariti se pot palpa, si sunt de obicei, fermi, neaderenti, usor sensibili, fara tendinta confluare. Cresterea in volum a ficatului poate sa fie insotita de icter (coloratie galbena ategumentelor) si sa persite un timp dupa vindecare. Pe piele poate sa apara un exantem (eruptie rosietica, uneori declansata de consumul de ampicilina).
O data contactat virusul ramane latent toata viata in limfocite, transmitandu-se chiar si prin perfuzii.
Mononucleoza infectioasa trebuie diferentiata de alte boli care pot da simptome asemanatoare: infectia cu virus citomegalic, HIV, rubeola, TBC, toxoplasmoza, hepatita acuta virala.
Ca si complicatii in mononucleoza infectiosa pot sa apara suprainfectii bacteriene, slabirea sistemului imunitar sau anemii hemolitice (distrugerea eritrocitelor), trombocitopenii (scaderea numarului de trombocite) sau chiar ruptura de splina prin marire si infiltrare masiva a acesteia.
Tratament mononucleoza infectioasa: Tratamentul din mononucleoza infectioasa nu este necesar sa fie urmat in spital. Pentru inceput se recomanda un regim normal (normocaloric), cu repaus la pat in perioada cu febra.
Tratamentul este de obicei simptomatic si nu al bolii: antipiretice ca paracetamolul pentru febra, antialgice ca algocalminul pentru durerile de gat, antiinflamatoare ca ibuprofenul sau aspirina pentru acelasi efect. La acestea se adauga suplimentarea dietei cu vitamine B si C.
In formele severe de monucleoza infectioasa, in care au aparut afectari hepatice, menigeene, sau scaderea numarului de trombocite (celule responsabile cu coagularea sangelui care impiedica hemoragiile) se administreaza corticoterapia orala (prednison) de catre medicul curant.