Dializa este un proces de curatare a sangelui de produsi toxici, utilizat cu precadere in insuficienta renala acuta, insuficienta renala cronica (stadiul avansat al bolilor de rinichi) sau in intoxicatii.  Scopul dializei este de a corecta dezechilibrele electrolitilor sangelui si al fliudelor. Pe termen lung se doreste ca dializa sa sporeasca confortul pacientului (reducerea edemelor renale) sa echilibreze tensiunea rteriala, sa previna uremia si complicatiile sale. Dializa poate fi de 2 tipuri: hemodializa (foloseste acces vascular arterio-venos pentru restabilirea componentelor normale sangvine) si dializa peritoneala (schimba solviti si echilibreaza componente plasmatice prin peritoneu).

Hemodializa poate fi si ea de doua tipuri : hemodializa intermitenta si hemodializa continua. 

In hemodializa intermitenta, sangele pacientului este pompat intr-un aparat de dializa (dializor) unde este filtrat si pompat inapoi in corp. Aparatul de dializa se comporta ca si rinichii, ulrafiltrand si echilibrand componentele sangelui. Pentru  a prelua si a reintroduce dupa filtrare sangele din corp (proces de circulatia extracorporeala) este nevoie de un acces vascular. Acesta se poate efecetua fie prin cateter venos central, utilizand vena jugulara interna dreapta, fie prin fistula arteriovenoasa creata chirugical la brat (anostomozarea unei artere cu o vena).

Accesul vascular prin cateter venos central se utilizeaza de obicei in situatii de urgenta sau cand fistula arteriovenoasa creata nu se poate utiliza. Riscurile in cazul unui astfel de abord sunt de infectie. Fistulele arteriovenoase sunt mai durabile si mai putin predipuse la infectie decat cateterele centrale venoase. Exista un timp necesar de la crearea chirurgicala pana la utilizare de chiar de 3-6 luni, pana cand poate fi utilizata in hemodializa. Riscurile unui astfel de acces vascular in hemodializa sunt tromboza, infectatia sau anevrismul/pseudonevrismul pe  fistula pentru dializa. Durerea, eritemul, leziuni ale pielii sau sangerarea prelungita in locul de acces vascular trebuie sa ridice semne de alarma.

Aparatul de dializa contine un sistem de tuburi filamentoase goale sau in straturi paralele, cu membrane semipermeabile care regleaza schimbul de substante dintre sangele pacientului si solutia de dializat. Gradientii de concentratie ai solivitului din dintre sange si solutia de dializat detremina modificarile dorite in sangele pacientului. Acestea constau de obicei in reducerea azotului ureic si a creatininei, crestrerea ionilor de bicarbonat, echilibrarea sodiului, clorului si potasiului. In dializa cu acces vascular (hemodializa) pacientul este anticoagulat sistemic sau cu anticoagulare in circulatia extracorporeala sau prin spalatura salina (50-100 ml) la 15-30 de minute de circuit de dializa, pentru evitare formarii cheagurilor de sange.

Sedintele de dializa se individualizeaza in functie de caracteristicile pacientului. De obicei insa, sunt necesare 3-5 ore de hemodializa de 3 ori pe saptamana. Succesul fiecarei sedinte de dializa se masoara utilizabd raportul (uree predializa – uree postdializa)/uree predializa >= 65%, adica se doreste o scadere a ureei sangvine. Doza de hemodializa poate fi crescuta prin mariea fluxului sangelui, a timpului de expunere sau prin modificarea membranei dializorului.

Complicatiile posibile date de hemodializa  sunt multiple. Printre  cele mai frecvente sunt hipotensiunea, crampe, prurit, greata, varsaturi, dureri de cap, dureri de spate sau torace. De obicei acestea apar mai frecvent dupa prima sedinta. In cazurile mai severe de complicatii pot sa apara agitatie, dezorientare, vedere incetosata, cofuzie sau convulsii. Dupa utilizarea cronica a dializei sangvine poate sa apara o amiloidoza care sa cauzeze sindrom de tunel carpian sau chisturi osoase, spondiloartropatie cervicala.

Mortalitatea anuala a pacientilor dependento de hemodializa este de 25% fiind datorata in principal complicatiilor cardiovasculare ale bolii renale, infectiilor si in 20% din cazuri datorita stoparii hemodializei. Bolile asociate ca diabetul zaharat, hiperparatiroidismul, malnutritia, varsta inaintata sau inceperea tardiva a dializei  sunt factori care contribuie la mortalitatea crscuta.

Hemodializa continua se diferentiaza de cea intermitenta prin faptul ca  procesul de dializare, filtrare este fara intrerupere. Este o metoda de dializa preferata in cazul pacientilor cu insuficienta renala acuta sau care sunt in soc. Avantajul principal consta in faptul ca se pot indeparta volume mari de fluid si se evita episoadele de scadere brusca de tensiune arteriala, mai frecvente in hemodializa intermitenta.

Dializa peritoneala foloseste peritoneul ca suprafata de schimb intre fluidele corpului substanta de dializat. Peritoneul este o foita seroasa (membranara) care inveleste organele abdominale. Dializa peritoneala este mai putin agresiva decat hemodializa, nu necesita acces vascular, accesul fiind prin peretele abdominal si putad fi realizata chiar la domiciiul pacientului. Dializa peritoneala reprezinta un mod continua de dializa, dureaza mai mult dar are aceeasi eficienta ca hemodializa. Solutia de dializat se instileaza printr-un cateter in spatiul peritoneal, este lasat sa sa se acumuleze dializatul, apoi se dreneaza. Dializa peritoneala poate fi : dializa peritoneala continua ambulatorie (se injecteaza 2-3 l de dializat de 4-5 ori pe zi care poate fi mentinut 4 ore ziua si  8-12 h noaptea),  dializa perotoneala continua ciclica ( ziua poate fi mentinut 12-15 h, insa sunt necesare 3-6 schimburi noaptea), dializa peritoneala  intermitenta (2-3 l de dializat incalzit la 37 de gare se injecteaza in 10-15 minute, se lasa 30-40 minute si se dreneaza in 10-15 minute)

Dintre complicatiile aparute in dializa peritoneala cele mai frecvente sunt infectia  la locul de introducere al cateterului si peritonita. Intr-o astfel de complicatie pot sa apara dureri abdominale cu sensibilate la palpare, febra, greata, lichid peritoneal tulbure.