Insuficienta ovariana este un sindrom endocrin caracterizat printr-o secretie scazuta, globala sau disociata, a hormonilor ovarieni in perioada de activitate ovariana intre pubertate si menopauza.

Secretia scazuta de hormoni sexuali si, in special de estrogeni produce modificari de tip involutiv ale caracterelor sexuale secundare feminine: mucoasa vaginala devine palida, hipotrofica, favorizand aparitia vaginitelor microbiene sau parazitare; apare stenoza vaginala in treimea superioara, uterul se reduce in volum si isi modifica raportul col/corp in favoarea colului; mucusul cervical de ovulatie se reduce cantitativ; endometrul prezinta aspecte diferite in functie de forma clinica a insuficientei ovariene; ciclurile menstruale sunt perturbate pana la amenoree secundara.

Glanda mamara este sediul unor transformari de tip regresiv: mamelonul se invagineaza, areola se depigmenteaza, tesutul glandular se reduce pana la disparitie, fiind inlocuit de tesut adipos.

Femeile prezinta tulburari neuro-vegetative de intensitate diferita: valuri de caldura, transpiratii, frilozitate, acrocianoza, edeme la nivelul gambelor, extremitati transpirate. Se pot asocia tulburari metabolice – obezitate sau slabire. O tulburare metabolica importanta apare la nivelul oaselor, instalandu-se osteoporoza.

Trasaturile psihologice ale acestor bolnave sunt dominate de instabilitate psihica, tendinta de depresie, simt critic dezvoltat.

Comportamentul sexual este deficient; apar dispareunia, frigiditatea.

Cauzele insuficientei ovariene partiale sau totale sunt variate, secundar unei afectari centrale hipotalamo-hipofizare sau secundare afectarii directe ovariene. Dintre afectiunile centrale hipotalamo-hipofizare mentionam:

• necroza hipofizara postpartum (sindromul Sheenan);
• afectarea sectorului gonadotrop in tumori hipofizare, dupa radioterapie hipofizara sau dupa hipofizectomie.
• anorexia mentala, amenoreea psihogena (dupa traume psihice), excesul de prolactina.

De o importanta deosebita este Sindromul Sheenan. Aceasta afectiune este de obicei diagnosticata tardiv, in faza de insuficienta globala. In mod normal, la aceasta boala trebuie sa se gandeasca orice medic specialist ginecolog in situatia in care femeia a prezentat, din diferite cauze, hemoragie mare la nastere, insotita de soc hemoragic si colaps. primul semn de necroza hipofizara dupa un astfel de accident obstetrical este absenta secretiei lactate, mama fiind pusa in imposibilitatea de a-si alapta copilul.

Urmarindu-se evolutia medicala a femeii, se va constata din timp instalarea insuficientei ovariene si ulterior tiroidiene si corticosuprarenale, cu posibilitatea instituirii la momentul oportuna tratamentului de substitutie hormonala. O alta problema frecventa este cea a hiperprolactinemiilor de diferite cauze, manifestate clinic prin sindromul amenoree-galactoree. Deoarece femeile prezinta amenoree, se adreseaza in primul rand medicilor specialisti ginecologi. Este necesara investigarea obligatorie a sanului in orice situatie de amenoree, iar la cazurile de galactoree se impun investigatii si tratament de specialitate endocrinologic.

Insuficienta ovariana periferica este determinata de regula, de leziuni organice. Insuficienta de progesteron apare in ovarul polichistic, in procesele inflamatorii genitale. Fiziologic apare in premenopauza.

Insuficienta globala ovariana cu amenoree este consecinta unor leziuni degenerative (ovare polichistice) sau distructive (ovarectomii, chiste ovariene nefunctionale).

Insuficienta ovariana, indiferent de varsta la care se instaleaza, evolueaza diferit ca intensitate, de la insuficienta de progesteron (luteala) si ovulatorie la insuficienta estrogenica si globala cu amenoree si sterilitate.

Insuficienta ovariana poate sa se asocieze sau sa fie consecinta altor endocrinopatii (tiroidiene, suprarenale, hipofizare). Prognosticul este conditionat de cauzele bolii. In general, cauzele functionale au un prognostic mai bun decat cele organice (in acestea se impune de cele mai multe ori tratamentul de substitutie cu estro-progestative de sinteza).

Tratamentul insuficientei ovariene va fi indivifualizat de la caz la caz, in functie de varsta pacientului si de cauza. Tratamentul hormonal trebuie aplicat cu discernamant, numai la indicatia medicului specialist endocrinolog.