Leptospiroza datorata infectiei cu leptospire, este zoonoza cu cea mai larga raspandire, afectand numeroase specii de mamifere salbatice si domestice.

Leptospiroza este determinata cel mai frecvent prin contactul indirect cu apa sau solul contaminate cu urina animalelor infectate cu leptospire si mai rar prin contact direct cu animalele purtatoare de leptospire.

Aceste leptospire patrund in organism prin tegumente si mucoase intacte sau usor scarificate.Leptospire pot patrunde si prin conjunctiva, mucoasa nazala, sau chiar prin plamani (aerosoli cu leptospire). Leptospiroza poate strabate placenta si provoca avort sau deces fetal ante-partum.Leptospire ajunse in organism, intra in circulatia limfatica, apoi in sistemul circulator si ajung in toate organele. Aceste leptospire raman viabile timp de saptamani sau luni in tesuturi ferrite de actiunea anticorpilor: tubii renali, sistemul nervos central, camera anterioara a ochiului. In boala acuta aceste leptospire se multiplica in endoteliul vaselor mici determinand vasculite in orice sistem sau organ: rinichi, ficat, plaman, piele, muschi.

Posibilitate afectarii mai multor organe explica polimorfismul clinic prezentat de leptospiroza. Pot fi forme usoare de leptospiroza pana la forme grave de leptospiroza cu insuficienta renala sau hepatica.

Incubatia in infectia cu leptospire este de3-30 zile, debutul este cu febra inalta, greturi, varsaturi, tuse, dureri musculare si eruptii tegumentare.

In perioada de stare se pot descrie leptospiroza anicterica sau leptospiroza icterica. Forma anicterica are in general o evolutie autolimitata si se manifesta ca un sindrom pseudogripal. Forma icterica (boala Weil) are o evolutie medie sau severa fiind asociata cu sindromhemoragic, insuficienta renala.

Sindromul Weil(boala weil), leptospiroza sera, se caracterizeaza prin icter, disfunctie renala, diateza hemoragica si mortalitate crescuta. Acest sindrom este asociat frecvent, dar nu exclusiv, cu infectia cu serovarianta icterohaemorrhagiae/copenhageni. Dupa 4-9 zile, apare icterul, ca si disfunctia renala si vasculara.

Icterul din sindromul Weil, care poate fi accentuat si poate oferi o culoare portocalie pielii, nu este asociat, de obicei, cu necroza hepatica sera. Moartea este rara in boala weil datorata insuficientei hepatice. Hepatomegalia si sensibilitatea in hipocondrul drept sunt frecvente sindromului weil. Splenomegalia apare la 20% din cazuri de boala weil.

Se poate dezvolta insuficienta renala, adeseori in timpul celei de a doua saptamani de boala. Hipovolemia si scaderea perfuziei renale contribuie la aparitia necrozei tubulare acute, cu oligurie sau anurie. Uneori este necesara dializa, desi un numar de cazuri pot fi tratate fara dializa. Functia renala poate fi complet recuperata.

Afectarea pulmonara apare frecvent, determinand tuse, dispnee, durere toracica si sputa hemoptoica si uneori hemoptizie sau chiar insuficienta respiratorie. In sindromul Weil sunt observate manifestari hemoragice: epistaxis, petesii, purpura si echimoze, care apar frecvent, in timp ce hemoragia gastroin-testinala sera si cea suprarenala sau subarahnoidiana sunt depistate rar..
Mai pot apare meningita cu lichid clar, soc endotoxic, colecistita acuta nelitiazica,pneumonie interstitiala, miocardita, sufuziuni conjunctivale.

Tratament leptospiroza:
Pentru cazurile de leptospiroza sera administrareaza penicilina G, amoxicilina, ampicilina sau eritro-micina . In cazurile usoare tratamentul per os cu tetraciclina, doxiciclina, ampicilina sau amoxicilina trebuie avut in vedere.
Pacientii cu leptospiroza sera si insuficienta renala pot necesita dializa. Cei cu sindrom Weil pot aveaa nevoie de transfuzie de sange integral si/sau trombocite. Poate fi necesara terapia intensiva.
Cei mai multi pacienti cu leptospiroza se recupereaza. Mortalitatea este ridicata printre pacientii in varsta si printre cei cu sindrom Weil.Supragherea pe termen lung a pacientilor cu insuficienta renala si disfunctie hepatica a relevat o buna recuperare a functiei renale si hepatice

Profilaxie: Persoanele care pot fi expuse la contactul cu leptospire, datorita ocupatiei lor sau datorita folosirii recreationale a apei, trebuie informate asupra riscurilor. Masurile pentru controlul unei boli ca leptospiroza includ evitarea expunerii la urina si tesuturi de la animale infectate, vaccinarea animalelor si controlul rozatoarelor.Chimioprofilaxia cu doxiciclina (200 mg o data pe saptamana) a parut a fi eficienta pentru leptospiroza la personalul militar, dar este indicata doar in cazuri rare de expunere la leptospire sustinuta pe termen scurt.