Ascita reprezinta o acumulare de lichid in abdomen care survine ca si o complicatie in cursul evolutiei cirozei hepatice. Aparitia ascitei se datoreaza scaderii productie hepatice de proteine (hipoalbuminemie), cresterea peresiunii in sistemul port (hipretensiune portala) si stazei limfatice.
Chiar daca un pacient nu are ascita, dar are ciroza, se recomanda cantarirea periodica a sa. O crestere brusca in greutate, sau o distensie de volum a abdomenului poate sugera o acumulare de lichid de ascita.
Diagnosticul in ascita se pune pe baza criteriilor clinice si investigatiilor paraclinice. Ascita determina aparitia unui abdomen voluminos, cu proeminenta ombilicului, pe suprafata pielii putand fi observata dezvoltarea circulatiei colaterale (se vizualizeza prin piele vase dilatate). Ca si manevra clinica se efectueaza semnul valului, care se pozitiveaza atunci cand se transmite miscarea dupa lovire usoara dintro parte intr-alta a abdomenului (datorita transmiterii miscarii prin lichid).
Ecografia este prima investigatie paraclinica de confirmare a diagnosticului. Ea permite aprecierea relativa a volumului lichidului de ascita. Prin paracenteza se extrage lichid de ascita prin peretele abdominal, pentru a se evalua continutul lichidului. Paracenteza exloratorie poate confirma daca lichidul este exudat (are mai multe de 3g de proteine si apare in ascita veche), sau transudat (cu mai putin de 3 grame de proteine). Se pot stabilii de asemenea daca exista hematii in lichidul de ascita sau daca exista bacterii, fapt care ar sugera o peritonita bacteriana spontana (complicatie infectioasa grava a ascitei).
Tratament ascita:
Tratamentul unei ascite se initiaza cu masuri de repaus prelungit la pat si impunerea unui regim fara sare(trebuie acordata atentie si la alimentele care contin in mod mascat sare: vegeta, mezeluri, apa minerala, paine).
Medicamentele care se administreaza in ascita sunt diureticele (cresc eliminarea apei din organism pe cale renala). Dintre acestea cele mai folosite sunt spironolactona, diuretic care economiseste potasiul si furosemidul cre se asociaza de obicei spironolactonei.
– Spironolactona se adminstreaza zilnic in doze intre 50 si 400 de mg, cu un efect care se instaleaza la 2=3 zile de la doza initiala. Nu se administreaza in cazurile in care exista hiperpotasemie sau insuficienta renala. Ca si efect advers poate sa apara ginecomastia (cresterea glandei mamare la barbati).
– Furosemidul este un diuretic de ansa puternic si rapid care se asociaza diureticelor economisitoare de potasiu. Se administreaza zilnic in doze intre 40 si 160 de mg.
In tratamentul cu diuretice se monitorizeaza diureza zilnica (e recomandat ca pacientul sa urineze cel putin 1500 ml), greutatea pacientului si nivelul de sodiu si potasiu sangvin monitorizat in sange o data la 2 zile pe perioada spitalizarii.
Doza de diuretice este stabilita de medicul specialist si se ajusteaza in functie de diureza, greutatea corporala si valorile electrolitilor sangvini.
Paracenteza este o metoda terapeutica de eliminare a lichidului de ascita, care se utilizeaza in cazul unei ascite voluminoase sau ascitelor care nu raspund tratamentului cu diuretice (se elimina mai putin de 1 l de urina pe zi in ciuda tratamentului cu diuretice). Paracenteza permite eliminarea a 5 litri de lichid o data la 2 zile. Pentru a elimina riscul unei scaderi bruste a tensiunii si o eventuala ischemie renala, se administreaza albumina in plasma sau solutie (8 grame la litru de lichid de ascita evacuat).
La ascita reafractara o alternativa pentru paracenteza este suntul evacuator. Sunturile peritoneo-venoase Le Veen sunt putin utilizate, TIPS (transjugular portosistemic sunt) consta intr-o tehnica interventionala moderna de rezolvare a unei ascite sau pleurezii care nu raspunde la alt tratament.
[…] clinic clasic: scădere ponderală, ascită care creşte rapid sau devine refractară la diuretice, febră sau subfebrilitate, dureri în […]
[…] Ciroza hepatica – ficatul este neregulat, dur, nedureros cu marginea inferioara […]