Levantica poate fi utilizata sub forma de ceai si tinctura.

Ceaiul de levantica se face din cinci grame de planta uscata care se pune la infuzat intr-un litru de apa clocotita timp de 3 minute. Puteti consuma pana la 3 cani pe timpul unei zile. Efectul este de calmare generala.

Infuzia din levantica se face folosind 30 de grame de planta uscata la un litru de apa clocotita. Efectul este de: excitatie, stimuleaza sudoratia, creste diureza, tonifica, dezinfecteaza.

Tinctura de levantica se face utilizand 0,1 grame de flori de levantica care se lasa la macerat in 1/2 litri de alcool pe timp de 2 saptamani. Tinctura obtinuta se tine in sticle inchise ermetic.

Alte utilizare: pentru intarirea firului de par ( se fac frectii), pentru ameliorarea durerilor din cadrul reumatismului si contuziilor (se aplica sub forma de comprese timp de 10 minute), pentru ulceratii bucale si de limba (se folosesc doar cateva picaturi la 1 pahar cu apa si se face gargara).

Atentie: nu folositi doze mari de tinctura sau ceai de levantica deoarece provoaca o stare de excitatie crescuta care apoi este urmata de o stare de depresie, somnolenta si hipotermie.

Aspectul plantei: este in categoria subarbustilor si nu creste mai mare de 1 metru, are multe ramificatii. Tulpina este de forma patrata, de consistenta lemnoasa, prezinta ramurele ierboase. Florile apar doar in perioada verii si sunt de culoare albastru spre violaceu, dispozitia lor fiind sub forma de spic subtire.

Principiile active din levantica (substantele care dau efectele amintite mai sus): alcooli, linalol, borneol, geraniol, cineol, derivati cumarinici.

Indicatii de terapie: oligurie (urina putina), uremie (stadiu avansat in insuficienta renala), astenie, anxietate (frica nejustificata), hiperexcitabilitate nervoasa, guturai, laringita, bronsita, tuse convulsiva, astm, gripa, stari febrile, insomnie, migrena, leucoree, prurit tegumentar, plagi.