Afinul este un arbust mic, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt ovate, denticulate, verzi pe ambele fete. Florile sunt verzui-rosietice, dispuse cate 1-2 la subtioara frunzelor. Infloreste in mai-iunie. Fructul este o baca albastra cu suc violaceu.
Raspandire: creste in regiuni montane, in paduri de conifere, pasuni, pe stanci, pe soluri silicoase, pana la 2500 metri altitudine.
Produsul vegetal folosit: frunzele si fructele.
Recoltare: frunzele, impreuna cu ramurile, se recolteaza pe vreme insorita, in lunile mai-septembrie, iar fructele, cand sunt bine coapte, in iulie-septembrie.
Principii active: frunzele contin tanin, arbutina, hidrochinona, mirtilina, neomirtilina. Fructele contin: tanin, pectine, miritilina, zaharuri, provitamina A, vitamina C, acizi organici (citric, malic, oxalic, succinic, lactic).
Actiune farmacologica:
- astringent;
- bacteriostatic;
- hipoglicemiant;
- antidiareic;
- diuretic;
- creste acuitatea vizuala;
- antihelmintic (viermi intestinali).
Indicatii terapeutice:
- diabet;
- reumatism;
- guta;
- enterocolita;
- parazitoze intestinale;
- infectii urinare;
- uremie.
Mod de utilizare: sub forma de infuzie, care se obtine din frunze. Se beau 2-3 cani pe zi.
Fructele se utilizeaza ca atare crude sau uscate, sau pregatite sub forma de dulceata sau sirop. De asemenea, plamadeala obtinuta din fructe (1 lingura de fructe la 250 ml de apa clocotita, se fierbe 5 minute) se utilizeaza sub forma de gargarisme, in inflamatii ale mucoasei bucale.